In cazul nasterilor premature sau atunci cand din cauza greutatii prea mici nou-nascutul nu va face fata modificarilor determinate de schimbarea de mediu, medicii recomanda introducerea acestuia in incubator pana atunci cand va putea sa isi mentina singur functiile vitale ale organismului.
In astfel de situatii, cele mai intalnite cazuri sunt cauzate de nasterile premature. In cazul incapacitatii acestuia de a respira ori atunci cand exista riscul de hipotermie medicii introduc nou-nascutul in incubator pentru a putea supravietui.
In incubator, orice nou-nascut va putea gasi un loc cald care sa il fereasca de riscurile exterioare. Rolul incubatorului este esential pentru sanatatea micutului. Acesta se va putea dezvolta la fel ca si cum s-ar dezvolta in uterul mamei, primind oxigenul si caldura de care au nevoie. Incubatorul prezinta avantajul separarii nou-nascutului de mediul exterior, fiind ferit de contactul cu eventualele infectii din mediul inconjurator.
In cazul in care nou-nascutul primeste la nastere un scor Apgar prea mic, avand functiile vitale alterate medicii introduc copilul in incubator pentru a-l tine sub observatie. In acest mod, micutul va primi cantitatea de oxigen de care are nevoie, va sta la caldura, va fi ferit de infectii si sub monitorizare medicala permanenta.
Introducerea nou-nascutului in incubator nu presupune ruperea contactului acestuia cu mama. Medicii permit ca mamele sa vina sa ii mangaie, sa ii alinte, sa le vorbeasca si chiar sa ii alapteze. Apropierea de mama determina o dezvoltare mai rapida a nou-nascutului si adaptarea acestuia la mediul exterior.
