Inseminarea artificiala reprezinta o procedura destul de noua din punct de vedere medical si total aparte de fertilizarea in vitro care inseamna unirea in laborator a spermatozoidului cu ovulul si apoi implantarea acestuia in organismul femeii.
Prin inseminare, spermatozoizii sunt implantati in interiorul aparatului genital feminin fara a mai fi necesar un contact sexual propriu zis. La acest lucru se apeleaza cand femeia nu prezinta nici o forma de ovulatie sau are probleme ginecologice de natura sa impiedice traversarea de catre spermatozoid a canalului trompelor uterine sau cand partenerul nu poate ejacula avand o problema medicala.
Inseminarea poate fi realizata in mai multe feluri : in canalul cervical (inseminare intracervicala), in uterul femeii (inseminare intrauterina), intravaginal (inseminare intravaginala) si in trompa uterina (inseminare intratubara).
Pentru realizarea acestui procedeu sunt necesari spermatozoizi ai partenerului sau ai unui donator. De aceea, procedeul implica mai multe operatii. Se va colecta de la partener sau de la donator o anumita cantitate de sperma din interiorul careia vor fi extrasi spermatozoizii.
Pentru ca intreaga operatiune sa aiba efect se va verifica ovulatia femeii, efectuandu-se teste de sange sau de urina pentru a se masura hormonul luteinizant din corp. Cand aceasta a ajuns la un nivel maxim, cu ajutorul unui cateter vor fi introdusi spermatozoizii in aparatul genital feminin, in maxim una-doua zile de la depistarea unui nivel crescut de hormon luteinizant in corp.
Daca va confruntati cu probleme medicale mai sus mentionate, nu ezitati sa cereti sfatul medicilor specialisti pentru conceperea unui bebelus.
Articol realizat de Tatiana Tuţă
