Exista in realitate o situatie care framanta intru totul gandurile mamicilor, aceea ca bebelusul lor nu mananca suficient la fiecare masa sau pe parcursul unei zile sau ca nu mananca mai deloc.
Cu toate acestea, opiniile mamei par a fi contrazise. De foarte multe ori acestea simt ca ar trebui sa alimenteze mai mult bebelusul sau copilul de numai cativa anisori. De aceea, ii vor umple acestuia farfurioara cu mancare sau castronelul bebelusului ori il vor alimenta la san din doua in doua ore, fortandu-l sa inghita ceea ce i se da.
Inapetenta sau lipsa poftei de mancare poate fi diagnosticata de catre medicul pediatru atunci cand se constata si o scadere sau o stagnare a cresterii in greutate a copilului. Iar daca luam in calcul baremele de greutate conform normelor medicale, acestea pot fi contrazise. Ca regula generala, un copil cu o greutate mai mica la nastere, va avea la varsta de un anisor sau doi o greutate mai mica decat unul cu o greutate mai mare in momentul nasterii. Asa este si cazul copiilor nascuti prematur, care vor recupera diferenta de greutate pe parcursul a doi ani de viata.
Inapetenta copilului odata constatata apare ca urmare a unor afectiuni severe ale bebelusului sau copilului putin mai mare in varsta. Poate fi semnul unor boli infectioase grave, a unei anemii destul de serioase, o carenta destul de mare de fier in organism, boli cronice grave, amigdalita, stomatita, dar si un surplus de vitamina A si D in corp ca urmare a unei administrari in exces de catre parinti.
Perioada pubertatii poate aparea cu asemenea deficiente caracterizate de scaderea poftei de mancare ca urmare a unor modificari hormonale ce cauzeaza anumite stari emotionale tinerei. Aceasta va pierde in greutate ca urmare a scaderii poftei de mancare, trecand printr-o serie de stari de tulburare emotionala si hormonala.
In mediul familial, cel mic poate dezvolta o forma de anorexie nervoasa ca urmare a fortarii acestuia de catre parinti sa consume toate alimentele din farfurie, chiar daca nu ii plac. Asa ca, va refuza categoric sa mai manance.
Iata ce pot face parintii pentru ca cel mic sa nu manifeste astfel de stari:
- nu fortati copilul daca refuza categoric un anumit fel de mancare;
- apetitul acestuia difera de la o zi la alta, asa ca, astazi poate manca mai mult, maine mai putin;
- nu faceti comparatii cu copiii de aceeasi varsta intrucat fiecare copil are un anumit apetit alimentar, total diferit de al celuilalt;
- apetitul bebelusului este mai mare in primele sase luni de viata fiind curios de fiecare gust aparte, dupa sase luni acesta va trece printr-o perioada de refuz a mancarii, avand alte preocupari;
- nu ii faceti o portie asemanatoare cu cea a dumneavoastra – nu uitati, copilul mananca mult mai putin decat un adult;
- nu il supraalimentati la micile gustari intrucat va va refuza masa principala;
- sub recomandarea medicului incercati suplimente de vitamine care redau pofta de mancare.
