Copiii sunt de obicei receptivi la starile emotionale ale parintilor lor. Se poate sa-i comunici copilului indirect, la fel de bine ca si direct, ca esti coplesit. Indiferent de calea aleasa, copilul se poate retrage, ca reactie la durerea parintelui, si nu iti va face cunoscuta propria suferinta, pentru a te proteja. De asemena se poate simti coplesit de propriile dificultati si va presupune ca si parintele se va simti la fel sau, pur si simplu, nu va intelege.
Retine ca in relatiile parinte-copil apar unele perioade de blocare a comunicarii. Cand remarci un blocaj nou, care pare important si care dureaza de cel putin doua saptamani, ia in calcul apelul la ajutor de specialitate. Principiile amintite ar trebui sa influenteze cat de lent sau de rapid reactionezi la blocarea comunicarii.
In cazul in care copilul sau adolescentul ezita sa accepte ajutor de specialitate, incearca sa te concentrezi pe problema de comunicare prezenta in relatia ta cu el sau in familile. Putini copii vor continua sa se opuna ajutorului profesional daca parintele da dovada de disponibilitatea de a-si analiza propriile dificultati de comunicare.
Nu uita ca in cazul in care copilul se opune unei terapii de familie, se poate sa fie din cauza ca doreste sa evite confruntarea cu emotiile stresante. Daca afirmi ca, indiferent de lucrul pe care copilul vrea sa-l ocoleasca, acesta poate fi gestionat, recunoaste ca si tu ca parinte, ai trairi amestecate cu privire la terapie si ofera-i un fel de stimulent dupa intalnirea cu terapeutul.
Cand ai sentimentul ca nu iti intelegi copilul, este mai bine sa faci sau sa spui ceva anume care sa-l ajute?
Adesea, cea mai eficienta cale de ajutor implica actiune si comunicare in egala masura. Exista momente, mai ales in cazul copiilor mai mari, cand folosim cuvinte pentru a clarifica o situatie, pentru a comunica despre ea si pentru a o modifica. Totusi, de multe ori cuvintele nu sunt de ajuns.
Se poate sa fie nevoie sa sa faci un gest pentru a face fata mai bine situatiei. Cu cat copilul este mai mic, cu atat este nevoie mai mare de fapte. Daca faci un gest sau astepti o anumita fapta de la copil, spune-i de ce faci lucrul respectiv. Totodata, vorbeste in asa maniera, incat sa subliniezi ca empatizezi cu copilul.
O abordare utila a unei probleme este revenirea asupra ei la un moment ulterior, chiar si dupa cateva zile. Cand emotiile s-au potolit, vei putea vorbi mai calm despre un conflict si vei putea actiona cu mai mult tact. Copiii invata cel mai usor si parintii dau cel mai bine lectii atunci cand sunt calmi, nu intr-o stare de agitatie.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: www.huffingtonpost.com
