Rivalitatea dintre frati este normala in orice familie cu mai multi copii. Reactia parintilor este principalul factor care poate atenua sau dimpotriva amplifica problemele. Uite cum sa te porti cu fratii.
Nu diviza familia
Fereste-te sa divizezi familia. Preferatul mamei, preferatului tatalui nu este o varianta castigatoare pentru copii, care sunt afectati pe termen lung de aliantele si favoritismele create de parinti.
Nu compara copiii
Nu-i compara, mai ales cand sunt amandoi de fata, nu-i critica si nu-i lauda exclusiv.
Asigura-le drepturile amandurora
Fiecare copil are dreptul la jucariile, hainele, spatiul si intimitatea lui. Fratele cel mare nu trebuie sa fie obligat sa ii dea celui mic ceva si nici nu trebuie transformat in bona. Nu a fost dorinta lui sa aiba un fratior, venirea pe lume a unui al doilea copil a fost o decizie a adultilor, iar copilul cel mare a fost pus in fata faptului implinit.
Acorda timp si atentie in mod egal
De obicei mami sta lipita de cel mic, pe care il tine mai toata ziua in brate, in timp ce copilul cel mare este abandonat in fata televizorului. Chiar daca aceasta este o activitate care ii place, fratele cel mare va simti diferenta de atentie si timp petrecut cu parintii.
Nu te transforma in mediator
Cu exceptia cazurilor in care devin violenti, verbal sau fizic, nu este bine sa te bagi intre cei doi copii atunci cand se cearta. Ei trebuie sa invete sa relationeze corect de unii singuri, fara colac de salvare din partea unuia dintre parinti.
Nu incuraja rolul de victima
Uneori, un copil prea sensibil poate intra usor in rolul de victima. Reactia parintilor in fata unui astfel de comportament este importanta. Copilul nu trebuie incurajat in victimiada lui, printr-o atentie excesiva compensatorie a parintilor, atitudine care va accentua gelozia celuilalt frate.
Se inteleg perfect?
Sunt si cazuri in care intre frati domneste o intelegere deplina. Fratele cel mare se joaca impreuna cu mezinul, il ajuta pe cel mic si ii este tot timpul alaturi. Ce si-ar mai putea dori parintii?
De fapt, acest tablou idilic nu arata deloc bine. In timp ce rolul de protector asumat de fratele cel mare ii iinduioseaza pe parinti, de aici si pana la asumarea rolului de parinte de catre copilul cel mare nu mai este decat un pas. De obicei, acest lucru se intampla in familiile in care copiii percep lipsa unui parinte sau lipsa lui de implicare emotionala – fie tatal este plecat la munca in strainatate, fie mama lipseste din peisaj sau este indisponibila emotional si nu manifesta afectiune pentru copiii ei, fie in familie are loc un eveniment tragic (moartea unui parinte, divortul parintilor, decesul unuia dintre copii), lucru care afecteaza sanatatea emotionala si chiar psihica a parintelui, caz in care fratele cel mare se simte cumva dator sa preia rolul de parinte.
