Crizele de furie sunt o exprimare a enervarii, reflectand de obicei o suferinta interioara coplesitoare din cauza fricii, a rusinii si a dezamagirii. Asa poate surveni depresia, care se caracterizeaza printr-o stare permanenta de tristete dureroasa.
Inainte de criza de furie, copilul se poate simti izolat si pare ca nimeni nu il intelege. Fara a avea o cale mai buna de comunicare a suferintei si de solicitare a ajutorului, copilul izbucneste intr-o criza de furie. Micutul poate avea o toleranta redusa la frustrare din cauza imaturitatii si a esecului de a dezvolta deprinderile comunicarii suferintei.
Interventie posibila:
- Intareste elementele pozitive din relatia cu copilul si incearca sa intelegi mai bine ceea ce il copleseste;
- Asteapta pana cand trece criza. Apoi, impreuna cu copilul, parcurge cu delicatete factorii declansatori specifici ai evenimentului. Daca parintele si copilul inteleg mai bine ce anume a determinat criza, poti gasi cai mai bune pentru ca amandoi sa faca fata acestor situatii. Metoda functioneaza mai bine in cazul unui copil mai mare, capabil sa gandeasca in termeni de „cauza si efect”;
- Desi criza de furie pare ca are scop de manipulare, concentreaza-te mai mult pe suferinta care a provocat-o;
- Utilizeaza o pauza disciplinara pentru a-i oferi copilului ocazia sa se potoleasca, sa se adune si sa se gandeasca mai bine la ce s-a intamplat (in loc sa-i aplici o pedeapsa);
- Solicita un consult cand crizele sunt de durata mare (o ora sau mai mult), apar frecvent (de mai multe ori pe zi), sau nu reactioneaza la interventiile obisnuite.
Depresia: In contrast cu simpla tristete, tristetea asociata depresiei este insotita de plans, furie continua, jena si vinovatie intense si tulburari ale somnului si apetitului. Copilul poate deveni depresiv ca reactie la o schimbare sau la o pierdere pe care o resimte ca permenenta, insuportabila si imposibil de rezolvat. Aceasta schimbare sau pierdere poate fi evidenta, ca de exemplu pierderea unei locuinte indragite, sau nu, precum este cazul pierderii sentimentului de independenta.
Cel mai adesea, ceea ce declanseaza depresia este o combinatie a doua elemente: un eveniment real care are sensuri interioare semnificative. Copilul tau este deprimat si se simte blocat, lipsit de speranta si, de multe ori, personal responsabil pentru situatie. La intensitatea lor maxima, aceste sentimente pot aparea impreuna cu ganduri suicidare.
Interventie posibila:
- Accepta pierderea si ajuta-ti copilul sa gaseasca modalitati de a discuta despre pierdere si de a reactiona la ea. Acest lucru poate reduce intensitatea depresiei;
- Daca tulburarea si ruptura functionaliltatii copilului sunt intense, gandeste-te sa apelezi la un ajutor de specialitate;
- Apeleaza la terapie individuala sau de familie pentru a te ajuta pe tine si pe copilul tau sa identificati pierderea si sa gasiti cai mai bune de a-i face fata.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: blogs.babycenter.com
