Poate prezenta simptome asemanatoare cu raceala, sau poate fi complet asimptomatica. Dar daca esti infectata cu Toxoplasma gondii dinainte de sarcina sau te infectezi in timpul celor noua luni, exista un risc crescut de a transmite boala bebelusului, iar efectele asupra nou-nascutului sunt severe.
Toxoplasmoza este una dintre cele mai frecvente infectii parazitare si, in ciuda a ceea ce stii – ca se transmite de la pisici sau consumand carne infestata – exista si alte moduri in care te poti infecta: legumele sau fructele pot fi contaminate prin intermediul solului sau apei infestate.
Riscul de transmitere a infectiei la bebelus este mai ridicat in special in al treilea trimestru de sarcina. Daca infectia se produce in primul trimestru, poate induce avortul spontan sau poate determina nasterea unui bebelus mort. Bebelusii care supravietuiesc au probleme grave de sanatate: epilepsie, ficat si spline marite, infectii oculare, pierderea auzului, retard mental – care pot aparea fie in prima copilarie, fie se pot declansa ceva mai tarziu.
Riscul de a te infecta scade daca respecti masurile de igiena. Daca ai pisica, desemneaza pe altcineva care sa se ocupa de toaleta si igiena animalului si ai grija ca respectivul sa poarte manusi si sa se spele bine dupa aceea, pentru ca orice atinge se poate infesta. Spala bine fructele si legumele si prepara bine carnea, pentru a evita riscul de infectie cu Toxomplasma gondii.
Daca ai toxoplasmoza
Daca te-ai infectat si ai toxoplasmoza, atunci cand boala se manifesta clinic, primul simptom poate fi marirea in volum a ganglionilor limfatici. Urmeaza pusee de temperatura, stare generala proasta, cu dureri de cap si oboseala. Mai rar, bolnavii prezinta dureri musculare, de gat, colici abdominale sau eruptii pe piele – pete rosii, usor in relief.
Alte simptome pot fi vederea incetosata, fotofobie, ochi inrositi, pete in campul vizual. Pe fondul unei imunitati slabite, toxoplasmoza poate vira in complicatii grave, precum pericardita sau encefalita.
La analize
Toxoplasmoza poate fi detectata usor, in urma testelor serologice. Detectarea simultana a IgM si IgG in circulatie probeaza o infectie acuta. Imunoglobulinele M sunt semnul unei infectii acute, iar cele de tip G reflecta in general o infectie cronica.
O crestere de peste patru ori a valorilor IgG poate semnifica o infectie acuta. IgG apar la doua – trei saptamani de la infectare si ating un maxim la sase – opt saptamani, apoi scad lent, ramanand la o valoare mica pe toata durata vietii. Pentru a stabili un diagnostic precis de infectie acuta sau cronica se coreleaza valorile obtinute pentru cele doua tipuri de imunoglobuline. Dupa trei saptamani de la prima determinare se recolteaza noi probe.
