Desi pare o moda recenta, nasterea in apa e o modalitate de a aduce pe lume un bebelus inca din cele mai vechi timpuri. Maorii, amerindienii, egiptenii si grecii nu erau straini de aceasta practica, pe care medicina moderna a redescoperit-o in anii 60-70, mai intai datorita cartii Water babies, scrisa de rusul Igor Charkovsky si mai apoi datorita medicului Michel Odent, care a promovat aceasta metoda de nastere in Franta.
Marele avantaje al nasterii in apa este ca experienta aducerii pe lume a unui bebelus este mai putin traumatizanta. Apa calduta nu suprima toata durerea, spre dezamagirea viitoarelor mamici, dar amortizeaza semnificativ senzatia de durere, inclusiv pe cea lombara, care supara foarte tare gravidele intrate in travaliu. Imersia in apa calda stimuleaza si eliberarea hormonilor care regleaza contractiile uterine.
In apa calduta, circulatia este imbunatatita, iar oxigenarea mai buna. In plus, femeia este mai implica in nastere. Mediul subacvatic (si cald) inmoaie vaginul, vulva si perineul, provocand mai putine leziuni (se evita taierea – epiziotomia).
Un alt mare avantaj al nasterii in apa este faptul ca in mediul lichid se reduce efectul fortei de gravitatie: mama isi poate schimba pozitia, concentrandu-se astfel pe facilitarea unei respiratii regulate pe parcursul nasterii.
Mamicile care au ales sa nasca in apa spun ca metoda reduce anxitatea si frica si datorita faptului ca apa induce un sentiment de calm si intimitate.
Cateva riscuri
Adeptii metodei de nastere in apa sustin ca procedura nu este cu nimic mai riscanta decat o nastere vaginala. Totusi, exista cateva riscuri specifice acestei metode, dintre care cel mai mare este cel de aspiratie hidrica.
Fenomenul de aspiratie hidrica este totusi rar, dar cand apare este extrem de grav. Copilul incepe sa respire in apa doar daca sunt probleme in legatura cu aportul lui de oxigen sau complicatii in timpul nasterii care sunt stresante pentru el, caz in care apa inhalata ajunge in plamani si poate determina decesul copilului.
Copilul trebuie nascut in intregime in apa si ridicat imediat dupa expulzie, capul fiind primul expus. Scoaterea fetei (nas, gura) din apa trebuie sa fie definitiva, ulterior nemaifiind permisa re-imersia.
Un alt risc mai crescut la nasterea in apa este cel de infectii. Pentru a preveni acest risc, schimbarea de apa in cada de nastere se face continuu, un dispozitiv detectand emisiile de urina, fecale, sange asu lichid aminiotic din apa.
Nasterea in apa este contraindicata in urmatoarele situatii:
- daca bebelusul este in prezentatie pelviana
- daca mama sufera de afectiuni cardiace sau renale sau hipertensiune arteriala materna, tulburari de coagulare a sangelui, are herpes genital activ, hepatita, infectia HIV, epilepsie
- daca este vorba despre o sarcina multipla
- daca nasterea s-a declansat prematur
- daca mamica a mai avut o nastere prin operatie cezariana
