Chiar daca face parte dintre barbatii minunati care se bucura atunci cand aud ca vor fi tatici, partenerul tau poate fi el insusi surprins de acest sentiment nou: gelozia pe nou-venitul in familie. Tatii au emotii mai amestecate decat mamele si tocmai de aceea ar fi bine sa identifici la timp situatia, pentru a-i alunga temerile.
Chiar daca nu iti vine sa crezi, tatal si bebelusul tau nou-nascut se afla in competitie pentru atentia ta. Iar cu siguranta tu ii acorzi prioritate celui mic. Si este absolut normal. Totusi, oricat ar fi de intelegator si iubitor, tatal va simti scaderea atentiei tale fata de el. Pe langa gelozie, poate sa aiba si sentimente de vinovatie: la drept vorbind, cum ar putea sa fie suparat pe propriul copil, in plus o fiinta atat de mica si fara aparare? Daca mai si alaptezi, gelozia tatalui devine pe alocuri chiar fizica (corpul care ii apartinea doar lui nu ii mai apartine acum lui in totalitate) asa ca partenerul tau are de trecut printr-o… reala proba de foc.
E o situatie aboslut normala, spun psihologii, care au identificat doua mari probleme potentiale. Pe de o parte, gelozia poate fi accentuata de catre partenera, care practic il exclude pe tata din ecuatie, acordand atentie doar bebelusului. Pe de alta, schimbarile inerente care apar in constelatia familiala si care transforma lucrurile definitiv in modul vostru de a interactiona. Aceasta se intampla doar la primul copil, pentru ca ulterior va veti adapta la rolurile de parinti, iar tati chiar va putea sa aiba un aliat (sau o consolare) in copilul mai mare.
Fa-ti timp si pentru partener
Desi ai tendinta de a sta cu ochii in permanenta pe bebelus, nu uita ca un gest tandru sau deschiderea de a vorbi cu partenerul tau sunt importante. In lipsa acestora se va simti cu adevarat exclus din viata ta si a bebelusului, un fel de sustinator al familiei care brusc nu mai are si drepturi, ci doar indatoriri. Cei mai multi barbati considera ca nu merita asta si chiar asa si este. Desi a devenit tata, rolul lui in continuare este si de iubit al tau. E drept ca ai o perioada in care te simti obosita, ca tu esti cea care a nascut si ai nevoie de sustinere. Dar a dormi imbratisati sau a-i vorbi cu drag nu ii cere efort. De multe ori, partenerul nu are nevoie decat sa ii aduci dovezi ca inca il mai iubesti. Daca esti iritata si obosita in permanenta, spune-i asta si faceti cumva pentru a avea si tu perioade de liniste. Ar ptea sa ti le asigure chiar el, ocupandu-se un pic de bebelus… si primind in schimb recompensa emotionala de a fi laudat si apreciat de tine.
Vorbiti despre ce simte fiecare
Lasa-l pe partenerul tau sa-ti spuna ceea ce simte si incurajeaza-l sa-ti vorbeasca. Este doar o perioada de adaptare la noi roluri. Aceasta presupune sa faceti planuri impreuna si sa va repliati. Asculta-l ce are de zis si cum se simte, dar nu doar atat. Decideti impreuna ce masuri trebuie luate, cu onestitate. „Ma simt singurˮ sau „nesigurˮ nu te va ajuta prea mult sa iei masuri, dar daca isi spune ca vrea sa petreci mai mult timp cu el puteti sa va ganditi amandoi la un interval orar in care bebelusul doarme sau poate fi lasat cu bunica si puteti face ceva „la fel ca inainteˮ.
Daca tatal are prea mult timp liber sa se gandeasca la ce anume nu ii oferi tu, da-i sarcini legate de bebelus si lui, nu incerca nici sa-l menajezi, nici sa-l alungi de langa copil. Unele mame au temerea ca tatal nu se pricepe si, cumva, devin foarte posesive cu copilasul, ceea ce nu face decat sa agraveze situatia. Mai mult, daca este temator cu privire la manevarea bebelusului, incearca sa-l incurajezi s-o faca. Nu doar ca te va ajuta si pe tine, dar astfel parternerul va dezvolta o relatie de apropiere cu copilul, care le va fi de folos amandurora. Pe de o parte sotul va intra mai usor in rolul de parinte, in detrimentul celui de iubit gelos, pe de alta copilul va intelege ca are doi parinti, nu unul. In plus, este dovedit ca apropierea si de tatal sau este esentiala pentru o dezvoltare echilibrata a copilului.
