Suptul degetului este un proces normal in cazul bebelusilor. Acest instinct natural apare in primele luni de viata si chiar si in perioada in care bebele este inca in burtica. Suptul sanului, al suzetei sau al degetelului aduc micutului liniste interioara si confort. Text: Marga Rotaru
Totusi, suptul degetului poate avea si efecte negative asupra micutului. De cele mai multe ori, copiii care sug plaseaza degetul deasupra limbii, iar degetul impinge in afara dintii superiori si inauntru dintii inferiori. Astfel copilul poate dezvolta tesut in exces la nivelul degetului, format prin cicatrizare la nivelul unei leziuni, daca va suge degetul pentru mult timp.
Cauze si tratament
Cei mici au un instinct natural de a suge insa acesta se diminueaza incepand cu varsta de 6 luni. Daca pana in acest moment micutul tau a folosit o suzeta este timpul sa il dezobisnuiesti de ea. Totusi, ce ne facem cu suptul degetului?
In cazul copiilor de pana la 4 ani suptul degetului nu reprezinta o problema. La copiii mai mari de 5 ani acest obicei poate cauza probleme emotionale, probleme ale dentitiei sau probleme de vorbire. Cele mai frecvente probleme de vorbire sunt cele de pronuntie, balbaieli sau scoaterea limbii in afara in momentul pronuntiei cuvintelor.
Suptul degetului pentru un timp indelungat poate determina probleme ale dentitiei, iar cu cat este mai lunga perioada de supt al degetului, cu atat este mai mare riscul ca un copil sa aiba nevoie de terapie ortodontica pentru a corecta problemele.
Desi majoritatea copiilor renunta la suptul degetului intre 3 si 6 ani fara sa necesite terapie, exista si cazuri in care cei mici nu vor sa renunte la acest obicei. Daca observi faptul ca micutul tau asociaza suptul degetului cu trasul de par (in special in cazul copiilor cu varsta intre 12-24 de luni) sau nu renunta la acest obicei, iar acesta se intensifica dupa varsta de 5 ani, este timpul sa te gandesti serios la terapie.
Terapia necesara pentru a elimina obiceiului de a suge degetul este mai eficienta in cazul in care copilul coopereaza si vrea sa renunte la acesta. Anumiti experti considera ca terapia inceputa fara cooperarea copilului nu are sanse de reusita si poate chiar determina o inrautatire a fenomenului. Altii considera ca terapia este necesara chiar si atunci cand copilul nu este de acord cu ea.
