Cuplurilor infertile nu le ramane uneori decat solutia de a adopta un copil. Cu toate acestea, nu intotdeauna adoptia reprezinta o solutie la care partenerii de cuplu sa poata face fata cu usurinta, fiind o responsabilitate majora asumata pentru tot restul vietii.
Adoptia presupune infierea unui copil abandonat din centrele de plasament, in cele mai intalnite cazuri. Ambii parinti trebuie sa priveasca cu mare responsabilitate acest demers, fiind o adevarata strategie de viata pe termen lung pe care si-o asuma impreuna.
Obisnuinta cu copilul adoptat, comportamentul acestuia, modificarea stilului de viata, dar si schimbarile financiare reprezinta idei la care partenerii ar trebui sa cantareasca cu mult timp inainte de a face un prim pas.
Nu de putine ori, parintii care adopta un copil se regasesc in fata faptului implinit, dorind sa renunte la aceasta sarcina. Singurul care va avea de suferit intr-o asemenea situatie este copilul adoptat care va fi respins inca o data de familia in care spera ca se va integra.
Potrivit psihologilor, copilul adoptat are nevoie de doua ori mai multa afectiune decat un copil normal, crescut si iubit inca de la inceput in mediul familial. Un astfel de fenomen se intampla datorita contactului cu mediul din centrul de plasament – acestia nu prezinta intotdeauna cea mai buna educatie, cel mai bun model de comportament intrucat nu exista persoane care sa ii ingrijeasca, sa ii educe corespunzator si, mai ales, sa ii iubeasca.
Cu toate acestea, adoptia iti aduce mari beneficii. Ce poate fi mai important decat sa salvezi un sufletel din ghearele destinului atat de crud…?
