Stilurile parentale sunt foarte importante pentru dezvoltarea personalitatii copilului. Prin stil parental putem intelege modul in care ajungi sa te comporti, in calitatea de parinte cu propriul tau copil.
De obicei, stilurile parentale se regasesc in formarea personalitatii copilului. Asa se intampla ca un parinte prea autoritar poate da nastere unui copil temator, anxios, pe cand un parinte neglijent nu aduce o contributie favorabila dezvoltarii personalitatii si comportamentului copilului.
Din punct de vedere psihologic, pana in prezent au fost descoperite patru stiluri parentale.
Stilul autoritar se axeaza pe masuri punitive de disciplina. Cu alte cuvinte, copilul ce provine dintr-o familie cu parinti ce adopta un astfel de stil se va confrunta cu sentimente de anxietate, frustrare si teama si va reusi destul de greu sa gestioneze situatii limita. Parintii care se incadreaza in acest stil nu dau dovada de afectiune si considera ca dovezile de iubire nu inseamna nimic altceva decat demonstrarea slabiciunii parintilor in fata copilului.
Stilul neglijent este contrariul stilului autoritar. Acesti parinti sunt intr-atat de nepasatori incat nimic din ceea ce ar face copilul respectiv nu i-ar sensibiliza, ramanand stingheri atat in fata lucrurilor pozitive, cat si in fata celor negative. Si de aceasta data personalitatea copilului ar putea fi influentata, putand cadea foarte usor prada capcanelor vietii.
Stilul permisiv al parintilor se deosebeste de cel autoritar prin faptul ca propriului copil ii este permis de aceasta data sa faca tot ceea ce doreste, fara a fi restrictionat in vreun anume fel. Intrucat relatia cu proprii parinti este foarte buna, copiii pot ramane atasati de parintii lor vreme mai lunga de timp, avand probleme de independenta.
Stilul competent imbina o serie intreaga de lucruri pozitive. Mai inainte de toate, parintii din stilul competent sunt mai atasati de proprii copii, aratandu-le de nenumarate ori dovezi de iubire. In acelasi timp, parintii ce apartin acestui stil de crestere pot da dovada de seriozitate, avand anumite asteptari ce pot fi receptate bine de copil. Nu adopta masuri punitive drept modalitate de disciplina, insa se pot face intelesi de copii in toate solicitarile lor.
