SOS - copilul la stomatolog

Iti propun un test de sinceritate: mergi cu placere si fara niciun pic de strangere de inima la stomatolog? Si…cum a fost pentru fiecare dintre voi prima experienta pe care ati avut-o cu un stomatolog? Ce emotii te insoteau, copil fiind, mergand la medicul dentist?

Eu, una, chiar daca am avut si inca am un medic dentist excelent, rabdator si foarte bun profesionist, tot am usoare strangeri de inima, si pana ajung la cabinet imi trec prin minte ganduri de felul: „Cum o fi astazi? Ma va durea?”

Cum o fi, oare, pentru pustiul tau de 5-6 ani sau mai mare, sau mai mic sa mearga la stomatolog?

Despre frici, unii specialisti considera ca o parte dintre ele par a fi ancestrale, adica ne nastem cu ele, insa cealalta parte este invatata. Teama de stomatolog se numara printre aceste frici invatate. Pentru ca nu avem nevoie neaparat de cuvinte pentru a invata ceva, aceasta teama este invatata de mici copii, inca inainte sa apara primul dintisor.

Draga parinte, toate emotiile si atitudinile tale se vor transmite copilului tau! La fel si atitudinea ta vis-a-vis de stomatolog. Ti-e teama? Ii vei induce si pustiului tau aceeasi stare! Ai avut o experienta neplacuta cand ai fost la stomatolog? Ai grija sa nu te auda copilul tau atunci cand o impartasesti altcuiva.

Un prim pas in a contracara teama de stomatolog ar fi ca, de cand ii creste primul dintisor, sa il familiarizati cu periuta de dinti, sa-i povestiti de unde vine dintisorul si cum trebuie sa avem grija de el, sa te bucuri de fiecare data cand apare un alt dintisor. Cand durerea insoteste aparitia dintisorilor, nu face din asta o tragedie, ci „normalizeaza” situatia aceasta, povestindu-i ca si pe tine te-a durut si spune-i sau inventeaza solutii care te-au ajutat sa calmezi durerea.

Cand numarul dintisorilor a crescut, fa o vizita medicului stomatolog. Inainte de asta, ii poti crea o poveste copilului, in care sa-i spui cum animalutul/personajul sau preferat a fost si el in aceeasi situatie, ce ganduri si emotii avea, cum le-a gestionat si ce placut a fost la stomatolog. Povestiti-i ce e acela un stomatolog si, foarte important, nu amenintati, nici macar in gluma, copilul cu mersul la stomatolog/doctor („Daca nu esti cuminte, te duc la doctor!”; „Daca nu faci X te duc la doctor!” etc); nu-i cititi povesti in care vreun personaj a trait o experienta negativa la stomatolog si fii foarte atent la ce desene se uita copilul tau – comportamentele, atitudinile se invata si pe aceasta cale.

Iti recomand, draga parinte, sa familiarizezi copilul cu un stomatolog de la o varsta cat mai frageda. Mergi la simple consultatii, in care stomatologul sa verifice „starea tehnica” a dintisorilor, eventual sa faca manevre foarte usoare si nedureroase. Fa asta de vreo 3-4 ori pe an. De ce? Pentru ca, realizand aceste controale de rutina, in primul rand vei familiariza copilul cu atmosfera din cabinetul de stomatologie – aparatura, scaun, mirosuri, zgomote specifice, care pot induce teama. In al doilea rand, copilul va asocia stomatologul cu un loc placut in care, atunci cand va fi nevoie de o interventie ce presupune putina durere si folosirea instrumentarului specific, el va percepe „o cantitate” mai mica de durere (pentru ca deja este relaxat cand sta pe scaunul stomatologic, acelasi scaun pe care a mai stat si nu a simtit nicio durere in vizitele precedente). Vei evita, astfel, o reactie neplacuta si neateptata din partea copilului. Imagineaza-ti ca-l duci pe copil pentru prima data la stomatolog atunci cand va fi nevoie sa-i extragi un dinte sau sa-i curati o cariuta! Pentru ca durerea e inevitabila, risti „sa se rupa filmul” copilului si acesta sa refuze definitiv sa mai mearga la stomatolog, pentru ca el a asociat stomatologul cu durerea. In al treilea rand, vei crea o rutina foarte sanatoasa, aceea de a merge in mod constant la stomatolog, de a preveni si rezolva problemele dentare care pot sa apara de-a lungul timpului.

Alege cu grija stomatologul! Inainte sa-l duci pe micut acolo pentru prima oara, mergi tu si incearca-l „pe viu”, observa cum relationeaza cu pacientii (oameni mari si pitici), daca are rabdare, daca explica ce face, daca zambeste etc.

Intre aceste controale stomatologice, creeaza tu insuti/insati o rutina a spalatului pe dinti: stomatologii recomanda sa ne spalam pe dinti dupa fiecare masa principala. Ei, atunci fa tu o activitate placuta din acest lucru. Spune o gluma, un cantecel, razi cand mergeti la spalat dintii (de exemplu, puteti canta: „Hai, acum, dupa mancare/Sa facem o zarva mare/Si pe dinti sa ne spalam,/De microbi noi sa scapam!”- autor Mirela Tiganas). Seara puteti face un adevarat eveniment de familie, spalandu-va impreuna pe dinti. Puteti lua si animalutul preferat al copilului. Ii poti trasa sarcina copilului de a avea grija ca animalutul sa se spele si sa verifice si modul in care se spala pe dinti; el va trebui sa-i arate cum se spala corect dintisorii si sa-l ajute sa se spele pe dinti.

Cand mergi tu insuti/insati la stomatolog poti sa-l iei si pe el cu tine si sa fii un exemplu de curaj. Pentru asta, puteti invata poezia: „La stomatolog ma duc,/Sa deschid gurita mare,/Cariilor sa le fac un truc,/Pentru ca foarte putin ma doare./Doar ma pisca si furnica/La o cariuta mica,/Dar eu stiu ca-i sanatos/Si-apoi, voi zambi frumos.” (autor Mirela Tiganas).

Probabil ca suna redundant, dar ascultarea activa, comunicarea onesta cu copilul sunt elemente pe care se construieste tot ceea ce am scris mai sus. Daca plange ca-l doare, strange-l in brate si spune-i ca esti alaturi de el, ca stii si-l crezi ca-l doare (nu-l pacaliti ca nu-l va durea; nu face o tragedie din faptul ca-l doare, dar nici nu ignora durerea), saruta-l, arata-i ca-ti pasa de suferinta lui (poate pentru un adult nu e mare suferinta, dar pentru micut chiar este). Evita etichetarile atunci cand vorbesti cu el – chiar daca esti nervos, evita cuvintele „prost”, „fricos”, „las” etc.

Construindu-i o imagine de sine adecvata, pozitiva, formam un copil care va putea face fata oricarei provocari, inclusiv aceleia de a merge la stomatolog.

Mirela Tiganas