Pierderea sarcinii reprezinta pentru majoritatea mamicilor un eveniment pe care niciodata nu si-l doresc sa il experimenteze.
Dureros pe masura, un astfel de eveniment implica o serie dereglari atat la nivel fizic, cat mai ales psihologic. Din punct de vedere medical, pierderea sarcinii presupune o sarcina oprita in evolutie.
Cu toate acestea, multe femei ajung sa se autoinvinovateasca pentru cauzele care au condus la pierderea sarcinii. Nimic mai fals. In realitate producerea avortului spontan in sarcina nu tine de modul in care te-ai comportat pe toata perioada. Un astfel de lucru nu presupune ca nu ati avut grija de bebelus sau de starea voastra pe parcursul sarcinii.
De obicei, pierderea sarcinii apare in primul trimestru de sarcina, mai inainte de trecerea in cea de-a doua etapa a sarcinii. De aceea, multe dintre mamici uneori nici nu isi dau seama ca de fapt au fost insarcinate, sarcina fiind oprita in evolutie mult prea devreme.
Cu toata ca este destul de greu de depistat momentul in care se va produce, pierderea sarcinii iti va furniza cateva elemente care te vor obliga sa te prezinti la spital in cel mai scurt timp.
O sangerare vaginala abundenta va trebui investigata de catre medici destul de rapid, fiind primul semn al pierderii sarcinii. De regula, sangerarea genereaza pierderea fatului si a placentei. Cu toate acestea, nu va trebui sa va alertati in cazul in care veti observa mici pete de culoare rosie sau maronie intrucat nu sunt semnul pierderii sarcinii. Cu toate acestea, este indicat sa faceti un consult de specialitate si o ecografie pentru mai multe lamuriri.
Crampele abdominale si durerile de mijloc pot fi alte semne ale avortului spontan. De aceea, nu va trebui sa le tratati cu indiferenta intrucat poate determina o stare destul de grava atat pentru mama, cat si pentru bebelus.
