Inceperea scolii este nu numai un moment incarcat de emotie pentru parinti si copii ci si un examen al vietii pentru cei mici. Orice problema in educatia si, mai ales, in dezvoltarea copilului – mai mult sau mai putin vizibila sau deranjanta pana la varsta prescolara – “sare in ochi” odata ce micutul este nevoit sa faca fata cerintelor mult mai stricte ale vietii scolare. Pe langa calitatea celor “7 ani de acasa”, mai exista o multitudine de alti factori care pot afecta un start bun la scoala. Iata care sunt cei mai importanti:
1. Varsta potrivita si nivelul de dezvoltare
Copiii dati prea devreme la scoala pot avea probleme de adaptare intrucat nu sunt inca pregatiti atat din punct de vedere fizic cat mai ales din punct de vedere cognitiv si afectiv-emotional pentru acest pas. Creierul lor nu a atins inca gradul de maturizare necesar pentru a face fata cu succes scolii. Abilitatile de autocontrol si inhibitie, capacitatea de concentrare voluntara a atentiei si volumul memoriei de lucru atat de solicitate la scoala sunt atribute functionale ale partii frontale a creierului a carei maturizare incepe sa se contureze abia dupa varsta de 6 – 7 ani si dureaza pana tarziu in adolescenta. Intrucat fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, nu exista o recomandare general valabila referitoare la varsta exacta la care este bine sa iti inscrii copilul in clasa I. Spre exemplu, unii copii (in special fetitele) pot detine la 6 ani aproape toate abilitatile necesare pentru a face fata cerintelor clasei I. Acesti copii sunt si din punct de vedere fizic mai dezvoltati (au inceput inclusiv schimbarea dintilor de lapte), si au abilitati verbale si de autocontrol emotional foarte bune. Pentru cei mai multi copii de 6 ani, clasa pregatitoare este solutia de tranzitie cea mai potrivita de la gradinita la scoala. Exista si un mic procent de copii pentru care este necesara continuarea gradinitei inca un an, in special cei care au avut probleme in dezvoltarea limbajului sau in achitia abilitatilor motorii potrivite varstei. In aceasta ultima categorie intra si copiii nascuti prematur sau care au avut o greutate mica la nastere sau diverse afectiuni medicale care le-au incetinit dezvoltarea psiho-motorie in primii ani de viata. Pentru copiii care prezinta intarzieri in dezvoltare pe una sau mai multe din cele 6 arii importante – cognitiva, motorie, de comunicare si limbaj, emotionala, de socializare si de autonomie personala – este absolut necesara terapia de specialitate (de stimulare cognitiva, logopedica, kinetoterapie etc) inainte de a fi integrati in scoala.
2. Starea emotionala a copilului
Anxietatea este cea mai frecventa problema afectiv-emotionala a copiilor de varsta scolara. Depresia este destul de rar intalnita la copii, aceasta survenind de multe ori ca o complicatie a anxietatii. Fricile copiilor imbraca diverse forme de-a lungul timpului si se pot transforma in anxietate sociala, de performanta sau scolara odata ce copilul a trecut pragul scolii. Anxietatea poate fi prezenta inca de la inceput sau se poate instala treptat, pe masura ce copilul este expus solicitarilor mediului scolar. Este important de stiut ca “solicitarile mediului scolar” nu inseamna numai cerintele strict educationale, ci si programul zilnic, interactiunea cu ceilalti copii si cu alte persoane adulte, respectarea regulilor de comportament individual si a normelor de grup. Pentru a afla mai multe despre cum se manifesta anxietatea scolara la copii, citeste si articolul Semnele fricii de scoala la copii. Afla cand trebuie sa te ingrijorezi. De obicei, copiii care se opun de la inceput mersului la scoala au manifestat si la gradinita acelasi comportament, in cazul lor fiind vorba de o anxietate de separare de persoanele din familie. Copiii “dificili”, cu temperament inhibat, anxios si cu dificultati de adaptare la situatii noi prezinta un risc mai ridicat de a manifesta astfel de probleme.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
