Producerea laptelui matern are la baza stimularea a doi hormoni responsabili cu un astfel de demers – ocitocina si prolactina.
In ultima perioada, numarul mamelor care isi alapteaza bebelusul este din ce in ce mai mare, tinand cont de avantajele pe care le ofera laptele matern in dezvoltarea psihosomatica a micutului. In plus, prin alaptare legatura dintre mama si bebelus se intareste destul de mult.
Producerea laptelui matern depide foarte mult de solicitarile facute de bebelus. Cu cat acesta este pus la san mai des sau cu cat acesta mananca mai mult lapte, cu atat glandele mamare se vor raporta la solicitarile micutului, producand o cantitate din ce in ce mai mare de lapte. In cazul in care bebelusul este pus la san mai rar ori atunci cand acestuia i-a fost introdusa si o cantitate de lapte formula, atunci cantitatea de lapte produsa de catre mama va fi mai mica.
Asa cum aminteam, prolactina si ocitocina sunt cei doi hormoni responsabili cu producerea laptelui matern. In urma solicitarilor facute de bebelus, sanul si glandele mamare sunt stimulate, excitandu-se astfel nervii mamelonului. Prolactina are rolul de a produce laptele in alveole, pe cand ocitocina impinge laptele din alveole catre canalele galactofore.
Cu alte cuvinte, lactatia depinde in mare masura de bebelus. Cu cat solicitarile sale vor fi mai mari cu atat cantitatea de lapte matern va fi mai crescuta.
Imediat dupa nastere, laptele matern poarta denumirea de colostru – de culoare galbena, destul de sanatos, avand rolul de prevenire a infectiilor periculoase, avand in compozitia sa multi anticorpi. Acesta va proteja copilul de icter, ajutandu-l in acelasi timp sa elimine meconiul din organism, fiind o hrana usor digerabila.
