Momentul aducerii pe lume a Elizei a fost unul pe care nu pot sa nu mi-l aduc aminte. Incep prin a spune tuturor o parte din povestea nasterii fetitei mele.
Ma aflam in saptamana 38 de sarcina, cu putin dupa o examinare ecografica in care medicii imi spusesera sa ma pregatesc ca va veni momentul mult asteptat, al nasterii fetitei mele. Si intr-adevar, asa a fost…
In dimineata zilei de 8 octombrie, destul de racoroasa as putea spune m-am prezentat la spital intrucat aveam niste contractii destul de serioase si in acelasi timp foarte dureroase. La camera de garda a Maternitatii Giulesti in care am fost examinata clinic si ecografic a reiesit destul de clar dorinta Elizei de a veni pe lume.
Am fost transferata in salon, moment in care am fost pusa sa astept pana atunci cand ma vor chema in sala de nasteri. Durerile erau din ce in ce mai intense, devenind insuportabile. In cele doua-trei ore de contractii am fost surprinsa sa vad ca „mi s-a rupt apa”, moment in care am inceput sa tremur toata de frica si emotie…
Asa am ajuns la sala de nasteri. Acolo mi-a fost administrat un anestezic mai puternic, insa abia atunci cand dilatatia ajunsese la 10 centimetri. Numarul contractiilor era din ce in ce mai mare. Intensitatea lor era coplesitoare. Am fost pusa sa astept pret de cateva ore, pana atunci cand medicii au considerat ca pot s-a aduc pe lume pe Eliza fara probleme.
Momentul expulzarii bebelusului nu a fost unul atat de dureros intrucat a fost mai scurt. In nici 10 minute, micuta mea minune, Eliza, mi-a fost data in brate…Nu pot sa uit momentul in care mi-a zambit, ochii sai atat de mici si dulci, insa tematori de ceea ce se petrecuse intr-un timp atat de scurt…
Cu drag,
Maria, 32 ani, Iasi
Foto: http://i0.data.babyonline.ro
