Plansul este un strigat automat dupa ajutor, care comunica tristete si suferinta. De asemenea, poate insoti furia sau frica. Plansul si tristetea sunt, de obicei, reactii la pierdere (reala sau imaginara).
Uneori importanta pierderii poate sa nu insemne nimic pentru o alta persoana. Indiferent daca pierderea are sau nu sens pentru tine, trebuie sa accepti emotiile copilului si sa i le respecti. De multe ori, plansul este o reactie sanatoasa si un indiciu al faptului ca micutul a inceput sa accepte realitatea pierderii.
Uneori absenta plansului inseamna ca fiul sau fiica ta incearca sa evite acceptarea deplina a unei relatii dureroase. Plansul poate fi intens sau prelungit. Cel care pare excesiv la un adolescent poate fi adecvat la un copil mic sau doar o functie cu o variatie temperamentala normala la orice varsta, insa in acelasi timp poate si fi un semn al unei tulburari, ca de pilda depresia.
Interventie posibila: Reactioneaza intotdeauna la plans cu intelegere si alinare, exprimarea compasiunii nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu dorinta copiluui pentru un anumit mod de a simti usurarea.
- Nu tachina si nu permite fratilor sau surorilor sa faca acest lucru;
- Recunoaste si valideaza sentimentele copilului, pentru a-l ajuta sa inceapa acceptarea faptului ca lucrurile nu sunt asa cum isi doreste el;
- Nu intotdeauna este util sa actionezi, mai ales atunci cand plansul este parte a unui proces natural de acceptare a unei pierderi. O fapta care intrerupe procesul normal al tristetii sau al durerii poate fi un deserviciu adus capacitatii copilului de as-si dezvolta aptitudinea de a face fata cu bine pierderii.
Ostilitatea – Comportamentul antagonic constant al copilului reflecta, de obicei, o furie nerezolvata care ramane nerostita sau care este refulata. Se poate sa te confrunti cu aceasta ostilitate subiacenta sub forma „atitudinii nesuferite”, a lipsei permanente de respect, a impolitetii sau a razvratirii cronice.
Totodata copilul poate sa-si exprime ostilitatea distrugand obiecte sau implicandu-se in mod repetat in altercatii verbale sau fizice.
Interventie posibila: Copilul tau trebuie sa dezvolte cai mai eficiente de a gestiona furia.
- Ajuta-ti copilul sa dezvolte tehnici de gestionare a furiei;
- Abordeaza toti factorii emotionali subiacenti, ca de pilda depresia sau tulburarea de dispozitie;
- Apeleaza la terapie de familie pentrui a dobandi moduri mai bune de rezolvare a problemelor existente intre anumiti membri ai familiei, probleme care sporesc ostilitatea copilului.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
