Cele noua luni de sarcina se apropie de sfarsit. Este timpul sa te gandesti serios spre ce tip de nastere sa te indrepti, cea pe cale naturala care iti poate permite o mobilitate mai usoara imediat dupa acest moment, ori o nastere prin operatie cezariana care are atat riscuri, cat si multe avantaje.
Nasterea prin operatie cezariana este facuta de cele mai multe ori cu anestezie generala, fiind folosita mai ales atunci cand este un caz de extrema urgenta. In acele momente mama nu mai este constienta cu ceea ce i se intampla, lucru care are si suficiente dezavantaje, datorita faptului ca bebelusul nu mai poate simti protectia mamei imediat dupa nastere.
Atunci cand operatia cezariana reprezinta o preocupare inca de pe parcursul sarcinii, tinerele mamici, la sfatul medicului, pot apela la anestezia peridurala sau spinala, fiind una din tipurile de anestezie cele mai moderne. Prin utilizarea unui anestezic folosit in acest mod, tanara mamica este pe jumatate adormita, mai exact nu simte durere acolo unde are loc incizia, putand fi constienta pe tot parcursul operatiei. Daca tanarul tatic este destul de puternic sa reziste stresului operator poate insoti mama in sala de operatie.
Inainte de operatie, personalul din maternitate va lua gravida si o va duce intr-o sala unde va fi pregatita pentru nastere. I se va rade parul de pe abdomen si curata regiunea cu o solutie antiseptica. Inainte de operatie, gravidei i se vor administra medicamente perfuzate pentru scaderea aciditatii gastrice si eliminarea secretiilor. Inainte de intrarea in sala de operatie, tanarei mamici i se va introduce o sonda cateter care sa dreneze urina in timpul operatiei.
Odata ce acest moment tocmai a sosit, medicul ginecolog va realiza o incizie de mici dimensiuni pe abdomenul gravidei, dar si pe uterul gravidei. Va scoate cu grija capul copilului din uter, eliminand foarte rapid secretiile nazale si bucale ale copilului, prin aspiratie. Ulterior, corpul copilului va fi extras din uterul mamei, aceasta simtind o tractiune din abdomen, nedureroasa, de multe ori folosindu-se forceps, instrument medical de mare utilitate in timpul nasterilor. Dupa extragere, acestuia i se va taia cordonul ombilical si va fi analizat din punct de vedere vital pentru stabilirea scorului Apgar. Tot medicul specialist va scoate placenta din uterul mamei, masand usor uterul pentru eliminarea unor eventuale cheguri de sange, incepand sa suteze intreaga zona operata. In aceasta perioada mama isi va putea admira micutul, dandu-i-se in brate pentru alaptat, lucru ce il va ajuta ulterior pe micut prin crearea de anticorpi, dar si pentru dezvoltarea psihica a nou-nascutului.
Ca orice operatie, tanara mamica isi poatea asuma si riscuri, pot aparea infectii o ri sangerari abundente, formarea de cheaguri de sange, destul de periculoase, o infectare a vezicii urinare.
Dar sa ne gandim la lucruri mai frumoase. Micutul, intrucat nu se va forta sa parcurga etapele nasterii naturale, trecand prin colul uterin, lacasa destul de stramt pentru capsorul sau, acesta va avea un cap rotund, putand respira mai usor decat printr-o nastere naturala, cand i se poate administra oxigen imediat dupa ce este expulzat din corpul mamei, avand un aspect vinetiu.
Dupa nastere, gravida este supravegheata medica, i se va extrage sonda, administrandu-i-se medicamente calmante pentru durerile post-operatorii si laxative, aceasta putand manca inca din prima zi. De asemenea i se va recomanda coborarea din pat si mersul pe jos, lucri care va ajuta la o recuperare mai rapida. Copilul ii va fi adus spre alaptare, tanara mamica putandu-se bucura de el in orice moment. Ca dupa orice anestezie, aceasta va fi mai ametita, va avea dureri de cap, senzatie de greata si varsaturi.
Si cum orice lucru neplacut va lua si sfarsit, dupa sapte zile de spitalizara aceasta va putea porni catre casa alaturi de micutul sau si de tanarul tatica care ii va fi sprijin in primele saptamani. Firele ii vor fi extrase in doua-trei saptamani, dupa recomandarea medicului. La iesirea din spital i se vor da recomandari cu privire la evitarea unui efort fizic crescut, la evitarea exercitiilor fizice, la ridicarea de greutati. Bineinteles, acest lucru nu o va impiedica sa isi tina bebelusul in brate, nefiind nici un risc.
Si cum ii va avea pe cei dragi prin preajma, nu are de ce sa se teama. Totul va decurge normal, dar bucuria celui mic va elimina orice mic disconfort cauzat de durerea post operatorie.
