Nasterea bebelusului reprezinta unul dintre cele mai asteptate momente din viata oricarui cuplu. Cu toate ca bebelusul este purtat in pantecul mamei pe parcursul celor noua luni de sarcina, in realitate ambii parteneri de cuplu sunt implicati in cresterea si dezvoltarea sa.
Exista, ce-i drept, numeroase situatii in care tatal nu stie cum sa reactioneze atunci cand este anuntat de nasterea bebelusului sau. Cei mai multi se simt atat de mandri si multumiti ca in cele din urma unul dintre urmasii sai tocmai a venit pe lume. Pentru altii, venirea pe lume a primului copil inseamna virilitate si enuntarea capacitatilor masculine de procreere. Chiar daca multumirea, mandria si dragostea fata de bebelus sunt cele mai resimtite sentimente in aceasta perioada, exista si situatii in care nasterea bebelusului sa determine o serie intreaga de nedumeriri, teama de a nu face fata nevoilor bebelusului, confruntarea cu problemele financiare ale vietii de cuplu, dar si aparitia unei stari de gelozie datorate, mai ales, de generarea unor sentimente de abandon explicate prin grija pe care mama o acorda puiului sau.
Cu toate acestea, nasterea bebelusului inseamna o responsabilitate de cuplu. Daca in majoritatea cazurilor mama este cea care se ocupa de ingrijirea si cresterea micutului, in general, tatal se poate ocupa de o serie de alti factori care pot crea o stare de bine noului venit. Gasirea si pregatirea „cuibului” in care va creste, amenajarea camerei bebelusului, dar si oferirea unei sigurante financiare ajung sa fie, de cele mai multe ori, randuite de catre tata.
In primele zile de dupa nasterea bebelusului, mama are nevoie si ea de multa atentie din partea partenerului. Acest lucru se datoreaza in primul rand nevoii de recuperare postpartum. In acest caz, femeia va gasi in proaspatul tatic mai mult decat stabilitatea de care are nevoie pentru a-si creste puiul, ci si un adevarat suport necesar pentru vindecarea de dupa nastere.
