Educarea copilului a fost mereu greu de realizat, pentru ca ne dorim cu totii tot ce este mai bun pentru el. Vrem sa ii oferim ceea ce il va ajuta pe viitor, sa ii insuflam un spirit luptator, ambitios, puternic, care nu se da batut si stie sa intampine obstacolele ce i se ivesc in cale cu prudenta.
Vrem sa fie constient de ceea ce poate, sa nu fie mandru, orgolios, sa nu se considere mai presus decat ceilalti, dar nici foarte retras nu ne dorim sa fie, sau prea timid, sa nu se integreze usor in cadrul colectivului din care face parte.
Conteaza foarte mult atitudinea nostra fata de el inca de mic, din jurul varstei de 2 – 3 ani, cand el incepe sa fie constient de lucrurile din jurul sau, cand incepe sa aiba dorinte, neplaceri, sau impotriviri.
Daca isi va dori o anume jucarie, sau un anumit obiect, la care el nu poate ajunge, fie ca nu se poate deplasa, fie ca este situat la mare inaltime, atunci este recomandat sa il ducem pe el la respectivul lucru si nu sa i-l oferim, pentru ca astfel va stii ca lucrurile nu i se cuvin si ca va trebui sa faca ceva pentru a le obtine, sa va roage sa il ajutati, de exemplu.
Cand el ne cere ceva si noi stim ca are un comportament putin agresiv, sau ca vorbeste urat, este bine sa il pedepsim si sa ii explicam de ce a gresit. Trebuie sa avem suficienta tarie de caracter incat sa putem sa ii aplicam mici pedepse in caz ca nu doreste sa faca ceea ce i s-a spus, si sa nu ne fie foarte mila de el, pentru ca din greseli va invata !
