Intarcatul bebelusului reprezinta o etapa destul de importanta atat din viata bebelusului, cat si din viata mamei.
Cu toate ca intarcatul pare la prima impresie o etapa destul de usoara, in realitate aceasta presupuna foarte multa abilitate atat fizica, cat mai ales emotionala. Tocmai de aceea, pentru a fi mai usoara trecerea de la alaptare la alimentatia pe cont propriu din alte surse este indicat ca intarcarea sa se realizeze treptat, de-a lungul timpului. Reducerea numarului meselor reprezinta o prima etapa deosebit de importanta cu ajutorul careia bebelusului se va putea adapta mai usor, reusind uneori chiar singur sa se intarce.
Intarcarea bebelusului se impune mai ales atunci cand acesta refuza sa se alimenteze cu hrana diversificata sau atunci cand laptele matern nu mai este in cantitatea de care are nevoie bebelusul. Tocmai de aceea atunci cand fiecare mamica observa ca bebelusul incepe sa planga de foame dupa fiecare masa sau atunci cand observati in mod direct ca secretia lactata nu mai corespunde cantitativ nevoilor bebelusului este indicat sa porniti intarcarea pentru binele acestuia.
Intarcarea se va face treptat inca din momentul in care ati luat o asemenea hotarare. De regula, specialistii recomanda un interval de circa doua saptamani inainte de intarcarea definitiva. Incercati sa reduceti pentru inceput o masa de lapte din alimentatia sugarului, oferindu-i in schimb o canita de lapte. Dupa cateva zile este bine sa incercati sa inlocuiti o alta masa de lapte, lasandu-l in acelasi mod sa se obisnuiasca si tot asa pana in momentul in care le reduceti pe toate.
Este posibil ca mama sa resimta o anumita tensiune la nivelul sanilor si tocmai de aceea este indicat fie sa recurga la o pompa manuala pentru extragerea unei cantitati mici de lapte (doar atat cat este nevoie pentru ca disconfortul sa dispara), fie sa cereti sfatul medicului specialist care va va prescrie o medicatie corespunzatoare in vederea opririi lactatiei.
Foto: http://www.mamimeu.ro / http://www.prokid.ro
