Alaptarea nou-nascutului este esentiala inca din primele ore de la nastere intrucat aceast lucru poate fi considerat atat un beneficiu pentru sanatatea micutului, cat si o apropiere fizica si psihica intre cei doi.
Cu toate acestea, fie din comoditate, fie pentru ca asa sunt regulile spitalicesti, multe mamici sunt separate de nou-nascut in primele ore de dupa nastere. Cel mic nu va putea fi tinut in brate de mama sa, nu va putea fi alintat, ocrotit si nici nu va beneficia de proprietatile laptelui matern. Acest lucru este considerat o greseala destul de grava in viata unei mamici incepatoare intrucat alaptarea ar putea avea de suferit. In plus, cadrele medicale ale maternitatii ii vor putea oferi nou-nascutului lapte praf in asa fel incat nevoia sa de hrana sa fie suplinita. Acest lucru poate determina ulterior refuzul nou-nascutului de a mai accepta laptele matern. Tocmai de aceea, se recomanda ca micutul sa intre in contact cu mama imediat dupa nastere si chiar spitalizat intr-o rezerva comuna. Pana atunci cand mama va fi capabila sa isi ingrijeasca singura puiul, femeia va primi sprijinul cadrelor medicale. In cazul in care regulile maternitatii nu permit ca mama si puiul sau sa stea impreuna aceasta va trebui sa solicite ca nou-nascutul sa ii fie adus pentru a fi alaptat.
O alta greseala care trebuie evitata in alaptare este adoptarea unor pozitii de alaptat gresite. Acest lucru va putea determina inhalarea aerului de catre bebelus in timp ce este hranit, lucru daunator pentru burtica sa in primele luni de viata.
Se cunoaste deja faptul ca nou-nascutul nu va putea manca toata cantitatea de lapte matern avuta de catre mama. In acest caz este indicat ca femeia sa isi goleasca sanii de lapte, prevenind astfel mastita ori infectiile periculoase ce pot aparea la nivelul acestora. De asemenea, se recomanda ca nou-nascutul sa nu fie lasat la un san mai mult de zece minute.
