Este foarte obositor sa repetati la nesfarsit aceleasi lucruri, fara ca nazdravanul dumneavoastra sa para ca aude sau ca isi indreapta in vreun fel comportamentul, nu-i asa? Dar daca va lasati prada nervilor si va infuriati, nu rezolvati nimic. Mai mult, copilul isi da seama de vulnerabilitatea dumneavoastra si realizeaza ca sunteti intr-o oarecare masura la fel ca el, adica cedati rapid impulsului de moment.
Colegii de la www.nou-nascuti.ro va invata cum sa va pastrati intotdeauna calmul, chiar atunci cand situatia pare ca scapa de sub control.
Cand sunteti gata sa izbucniti…
… stiti ca se apropie un punct culminant si ca acum-acum o sa incepeti sa tipati. Ei bine, cea mai simpla metoda este identificati semnele prevestitoare ale micii crize de nervi si sa va stapaniti din rasputeri.
· Observati semnele cele mai clare care prevestesc o viitoare furtuna: pumnii stransi, ridicarea tonului, schimbarea tonalitatii.
· Cand simtiti ca nu mai puteti face fata cu suficient calm conversatiei, plecati din camera si oferiti-va un ragaz de timp pentru a va calma.
· Incercati sa indentificati adevaratele motive ale izbucnirii dumneavoastra. Va varsati nervii de la birou asupra celui mic? Oare chiar atitudinea lui va supara sau acumularea continua a unor mici detalii enervante? Ceea ce ii cereti este atat de important? Nu cumva reactionati exagerat?
· Descoperiti factorii declansatori ai maniei. De obicei, anumite gesturi ale celui mic, care vi se par extrem de enervante si care apar cu regularitate, sunt responsabili mai intotdeauna de atingerea unei stari de nervi paroxistice. Vedeti, in cazul dumneavoastra care sunt acestia: faptul ca isi arunca pantofii prin casa, in loc sa-i puna la locul lor, faptul ca se face ca nu va aude, faptul ca refuza sa se imbrace singur etc. Identificand cu precizie factorii declansatori, veti putea lua masuri urgente, inainte ca situatia sa degenereze.
Trebuie sa distingeti clar intre nevoia legitima de a va exprima emotiile de moment ori furia temporara si intre clipele in care simtiti ca pierdeti complet controlul. De foarte multe ori, chiar adultii se tem de izbucnirile de furie ale celor din jur. Cu atat mai mult va impresiona si traumatiza un astfel de spectacol pe copilul dumneavoastra, care nu intelege ce anume a facut sa merite asa ceva.
Copilul nu trebuie sa asculte de frica, ci pentru ca i s-a spus – si intelege – ca unele gesturi sunt gresite, iar altele sunt binevenite. Exteriorizarea unei furii necontrolate este distrugator pentru psihicul copilului.
Pastrati-va performantele vocale pentru clipele in care este cu adevarat nevoie de ele: va puteti atentiona copilul strigand doar atunci cand trebuie sa-l feriti de un pericol, cand comportamentul sau este cu adevarat inacceptabil sau cand vreti sa-i atrageti atentia. Daca tipati frecvent, copilul nu va mai reactiona atunci cand este cazul.
