Efectul „halo” in evaluarea scolara reprezinta un impediment in aprecierea corecta a performantelor unui elev.
Nu de putine ori, in urma evaluarilor semestriale realizate de profesori, acestia ajung sa cada in capcanele acestui efect, evaluand incorect activitatea scolarului.
Cu alte cuvinte, efectul „halo” reprezinta supraaprecierea ori subaprecierea rezultatelor elevului, tinand cont de performantele scolare realizate la alte materii sau in alte domenii. Atunci cand stabileste nota profesorul tinde sa se uite peste rezultatele pe care scolarul le-a obtinut la alte materii. In cazul in care profesorul era decis sa ii puna in catalog o nota mica intrucat copilul nu a studiat lectia predata anterior, decizia sa ar putea fi amanata sau dirijata dupa notele pe care elevul le are la alte materii. Asadar, daca profesorul era hotarat sa ii dea copilului nota 4, acesta fiind un elev de 10 la toate celelalte materii ori cunoscut a fi ca olimpic la o anumita disciplina, atunci nota pusa in catalog ar putea fi mult mai mare decat meritul real al elevului.
De asemenea, in cazul in care rezultatele elevului la celelalte discipline sunt destul de slabe, iar meritul elevului in urma evaluarii atingea nota maxima, profesorul se poate orienta dupa celelalte evaluari ale profesorilor si sa ii ofere copilului o nota mai mica. In aceasta situatie, profesorul nu va face altceva decat sa demotiveze elevul, slabindu-i increderea in fortele proprii.
In cazul supraaprecierii, elevul nu va mai fi motivat sa invete, cunoscand faptul ca profesorii ii vor aprecia conduita scolara. Subaprecierea determina o situatie asemanatoare, avand la baza micsorarea increderii in sine.
Efectul „halo” mai este cunoscut si sub numele de efectul contaminarii, potrivit literaturii de specialitate.
