Desi considerat mult timp o banalitate si o modalitate de a-i tine ocupati pe copii, jocul indeplineste mai multe functii, punandu-si amprenta pe mai multe planuri ale dezvoltarii umane: fizic, psihic, social. Metoda principala de educare a celor mici este jocul ca activitate spontana, care se armonizeaza perfect cu definitia pe care É. Claparède o da copilariei: „copilaria e facuta pentru a te juca.”
Jocul ca activitate fizica
In primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, imprimandu-i gustul pentru obtinerea unor rezultate optime. De asemenea, este generator de buna dispozitie si semn al bunastarii. Un copil care nu este prins intr-o astfel de activitate poate fi unul problematic, deoarece, la urma urmei, acesta este modul lui de a interactiona cu lumea.
Jocul ca instrument de socializare
In al doilea rand, jocul este un instrument excelent pentru lucrul in echipa, asigurandu-se in felul acesta socializarea. Grupul de joaca al copilului devine colectivul de la gradinita, motiv pentru care alegerea acesteia trebuie facuta intr-un mod responsabil si dupa o buna informare. Intalnindu-se cu micuti de o varsta cu el, copilul se va afla in situatii noi, la care va fi nevoit sa se adapteze. Aici, el va invata sa se supuna anumitor reguli si sa-si potriveasca cerintele cu cele ale grupului.
Jocul ca imitatie
Daca urmariti un copil de trei ani, veti observa ca el se joaca mereu cu ceva sau cu cineva. El planifica si face constient ceva ce in mintea lui a acumulat deja in mod inconstient. In felul acesta, isi exteriorizeaza impresiile si lucrurile deja asimilate. Este indiscutabil ca cel mic invata prin joc. La aceasta varsta, jocul este legat de obiecte si de coordonarea lor dupa bunul plac. Prin joc, copilul copiaza, de fapt, situatii, comportamente, atitudini. Astfel, el este pe rand copil, parinte, profesor, educator, constructor etc. Imitatia este cea care ii dirijeaza dorinta si modul de administrare al jocului.
In procesul de formare a trasaturilor de caracter, jocul cu roluri are o influenta considerabila, pentru ca ii ofera prichindelului posibilitatea de a se proiecta pe sine in alte personalitati, de a experimenta diverse roluri, idei si sentimente.
Jocul ca mijloc de cunoastere
Initial, copilul incepe sa se joace cu lucrurile familiare si accesibile: mingea, jucariile de plus, tricicleta, masinile, papusile etc. Jocurile sunt uneori mai simple, alteori mai complicate, in functie de varsta, capacitatea de intelegere si actiune. De exemplu, pentru un pici de varsta prescolara, mazgalitul poate fi o adevarata distractie, dar nu doar atat. Din punct de vedere didactic, mazgalitul anticipeaza scrisul si desenatul. Altfel spus, pentru facilitarea invatarii acestor doua activitati, copilului trebuie sa i se dea posibilitatea sa mazgaleasca. In plus, aceasta este o modalitate perfecta prin care cel mic invata sa isi coordoneze o serie de muschi indispensabili pentru a tine corect instrumentul de scris.
Mama sau persoana care are grija de copil il poate invata diverse lucruri: sa pastreze ordinea intre jucarii, sa fie politicos etc. Toate acestea pot fi asimilate in mod progresiv de cel mic mai intai prin exemplu, iar apoi prin integrarea activitatilor in jocuri.
Dupa cum am vazut deja, ludicul reprezinta nu doar un mijloc prin care copilul reproduce ceea ce a cunoscut deja, ci si o modalitate de a descoperi ceea ce e nou, de a cunoaste lumea, care este plina de mistere pentru el. Nevinovatele jocuri nu sunt doar activitati menite sa ocupe timpul copilului, ci reprezinta modalitati prin care el invata cum sa se comporte si cum sa puna in practica ce a invatat, dobandind noi informatii despre sine si despre lume. Copilul se bucura cand castiga, se intristeaza cand pierde. Cu alte cuvinte, cunoaste sentimente si trairi noi si invata cum sa se raporteze la diferite situatii.
Asadar, sa ne lasam copiii sa se joace si chiar sa ii incurajam in acest sens. In activitatea lor, cei mici trebuie supravegheati, iar atunci cand sunt in impas, este important sa ne jucam cu ei, sa-i invatam cum sa se joace. Procedand astfel, vom avea copii sanatosi din punct de vedere fizic, mental, social, iar noi, adultii, ne vom bucura de franturile copilariei.
Text: Panse Codreanu
