In urma cu cateva generatii, copiii aveau jucarii mai putine, cele mai multe confectionate de parintii sau de fratii lor, si ele reprezentau papusi de carpa, figurine de lemn si alte obiecte improvizate din lucrurile de pe langa casa. Acum, ei sunt inconjurati de o varietate de jucarii de diferite marimi si forme, personaje de basm, din desene animate, masini si nave spatiale, seturi de mobilier si altele. Ce fel de jucarii sunt insa cele mai bune pentru cei mici?
Jung spunea ca jucariile copiilor trebuie sa aiba o latura deschisa imaginatiei. Copiii nu au nevoie de o realitate bruta, de o reprezentare exacta a elefantului sau a printesei, ei au nevoie sa intregeasca imaginea astfel incat elefantul sau printesa sa corespunda propriei realitati.
Daca este vorba doar de istorioare nevinovate, toti copiii trec prin perioade in care disting mai greu realitatea de vis, povestile de realitate, iar daca sunt capabili de acest lucru le face placere sa le amestece, sa se foloseasca de imaginatie pentru a reconstrui lumea. Ei sunt influentati in acest mod 90% din timpul in care se joaca. De exemplu, in somn, copiii dorm cu jucaria preferata, la baie merg cu ratusca lor, iar la masa mananca impreuna cu personajul favorit.
Potrivit psihanalistului Donald Winnicott, autorul unor studii privind rolul jucariilor in dezvoltarea copilului, prin intermediul jucariei preferate se realizeaza tranzitia de la etapa dependentei de mama la etapa de castigare a autonomiei. De aceea, psihologii numesc jucaria de care copilul se ataseaza atat de mult „obiect tranzitional“. La 8-9 luni, micutul isi da seama ca mama nu poate fi in permanenta langa el si, pentru a compensa lipsa acesteia, isi alege un obiect dintre cele aflate in patutul lui. De obicei, la grupa mica se poate observa ca majoritatea prescolarilor vin la gradinita cu jucaria favorita. Pentru a se simti in siguranta in noul mediu, ei au nevoie de acest obiect familiar.
Insa, pe masura ce ajung in grupa mijlocie, copiii isi fac noi prieteni si uita de ursuletul pe care l-au carat mult timp la gradinita. La 4 ani, copiii incep sa accepte in timpul zilei despartirea de jucaria favorita. Desi au o gama variata la dispozitie, parintii pot fi surprinsi de faptul ca cei mici au drept jucarie preferata nu una dintre cele mai complicate si interesante, ci din contra, o paturica, un ursulet, o lingura sau o pernuta. Ei devin atasati afectiv de acest obiect, caruia ii confera atribute umane.
Jucaria devine astfel prieten, confident si uneori copilul refuza sa mearga undeva daca nu o are cu el. Aceasta dependenta va scadea insa in timp, dupa cum apreciaza si psihologii, iar parintii nu trebuie sa se ingrijoreze in privinta acestui lucru, el reprezentand doar o etapa fireasca.
