Aproximativ 80% dintre copiii care astazi par sa aiba probleme de vorbire vor creste fara a fi nevoie de interventia unui logoped si vor vorbi fluent pe cont propriu. Dar restul de 20% vor dezvolta o balbaiala adevarata. Deci, cum faci ca parinte sa recunosti diferenta si cand trebuie sa apelezi la ajutor profesionist?
Tipul de balbaiala sau ceea ce repeta copilul semnaleaza adevarul si face marea diferenta. In cazul in care copilul doar repeta o parte dintr-un cuvant, cum ar fi „U-u-u-unde este tata?ˮ e mai grav decat daca repeta un cuvant intreg de mai multe ori. De asemenea, urmareste daca exista vreun semn de lupta interna, o reactie fizica: pune mana la gura, face grimase, inclinand capul. Aceasta inseamna ca incearca sa dea cuvintele afara, dar nu poate, ceea ce este un semn de potentiala problema.
Cand apar primele semne ca ceva e in neregula?
Balbiala incepe de obicei de la varste cuprinse intre trei si sase ani si este de aproximativ patru ori mai frecventa la baieti decat la fete. Desi cauza specifica este necunoscuta, se crede ca balbaiala are o baza neurologica. Cei mai multi profesionisti ar fi de acord acum ca in creierul unei persoane balbaite sunt lucruri diferite fata de creierul unei persoane care nu se balbaie. Dar ceea ce se intampla este un fel de scurt-circuit intre sinapse. Balbaitii nu sunt mai putin inteligenti decat colegii lor si, contrar prejudecatilor, balbaiala nu este rezultatul unor parinti rai sau al unor probleme psihologice.
Ce este de facut?
Schimba totusi felul in care tratezi problema. Pentru parinte: este mai bine sa nu ii atragi atentia copilului asupra faptului ca se balbaie. Ia situatia ca atare. Dar mergeti impreuna la logoped, deoarece interventia timpurie este cheia rezolvarii acestei probleme. Nu este absolut nimic in neregula cu a-l evalua in jurul varstei de trei ani.
In cazul in care copilul tau are nevoie de tratament, abordarea este de obicei centrata pe parinte: tu vei fi invatat/a cum sa ii vorbesti si cum sa ii raspunzi copilului, pentru a-i consolida fluenta in vorbire. Logopedul sau un psiholog poate realiza un tratament de success incepand de la aceasta varsta, desi unii copii pot continua sa aiba nevoie de mai multa terapie, care se concentreaza mai mult pe el si mai putin pe parinti.
Daca ai un copil care se balbaie
– Nu iti corecta copilul in mod constant.
– Nu-i spune sa se opreasca si sa inceapa din nou sau sa respire adanc inainte de a vorbi. Probabil tot nu va reusi, iar acum va fi si mai atent la neputinta lui.
– Nu sta deasupra copilului tau cand acesta incearca sa vorbeasca, incearca sa nu fii deasupra nivelului ochilor lui. Lasa-te pe vine si stai la nivelul lui cand incearca sa spuna ceva, ori de cate ori poti. Pentru un copil care are probleme cu scoaterea cuvintelor pe gura, pozitia cu capul pe spate face mult mai dificila vorbirea – el isi intinde gatul pentru a privi in sus la tine in timp ce incearca sa vorbeasca, ceea ce ii blocheaza caile vocale.
– Nu accentua fiecare cuvant sau nu ii da exemple insistente de cum pronunti tu. Asculta ce spune el, mai degraba decat felul in care incearca s-o spuna.
– Mergi la medicul de familie, care iti poate recomanda un specialist certificat. Poate chiar se dovedeste ca nu exista nici un motiv de ingrijorare reala.
