Foarte multi copii au obiceiul ca atunci cand vin de la scoala sa stea la calculator sau la televizor sau chiar sa se joace la telefonul mobil. In unele cazuri chiar putem vorbi de dependenta de aceste gadgeturi. Psihoterapeutul Anda Pacurar este de parere ca asemenea dependente sunt consecinte ale societatii in care traim si chiar a neglijentei parintilor.
La varsta copilariei vorbim cel mai des de dependenta fata de gadgeturi. Copilul vede la parinti toate aceste gadgeturi si doreste si el sa le foloseasca. Apoi el descopera ca se poate distra in acest fel, ca nu presupune mult efort si isi pierde interesul fata de alte forme de distractii.
La copii, dependenta apare ca o solutie fata de faptul ca nu simt ca le sunt implinite nevoile de baza. Poate fi vorba de nevoia de a apartine sau de nevoia de a fi semnificativ, sau ambele. Dependenta ii introduce in clubul celor care au acelasi obicei si simt ca apartin.
Cum pot fi prevenite, tratate, astfel de dependente?
O idee buna ar fi de a nu lupta cu orice pret cu o dependenta. De exemplu, in cazul jocurilor pe calculator. Restrictiile, interdictiile, pedepsele functioneaza pe termen foarte scurt si stimuleaza foarte mult creativitatea scolarului de a gasi modalitati de a obtine ce vrea. Ideea ar fi de o stimulare cat mai timpurie catre o functionare sociala reala, nu virtuala.
Copilul merge catre diverse activitati sau sporturi si alege. Adesea incepe, apoi renunta. E firesc. Important este sa fie stimulat. Apoi copilul, de foarte mic, isi observa parintii si atunci, daca vrei sa-l stimulezi sa puna mana pe o carte, sa faca sport, sa fie pasionat de filme sau teatru sau muzica, ajuta mult sa te vada pe tine ca faci asta si, unde e posibil, sa faceti impreuna.
Parintele ar fi cel care ii arata copilului ca se bucura de prezenta lui, sa fie partener, nu cel care ii comanda activitatile si viata. Pentru ca fata de o astfel de atitudine, fireste, apar revolta si insistenta de a practica exact lucrurile neplacute parintelui.
