La inceput, copilul comunica cu lumea prin tipat. Apoi isi imbogateste repertoriul de sunete, si, in final, copilul incepe sa vorbeasca. Afla in continuare cum se dezvolta vorbirea copilului in primul an de viata.
Toti parintii asteapta cu nerabdare primele cuvinte ale copilului. Dar dezvoltarea vorbirii unui bebelus este un proces complex, care se desfasoara in mai multi pasi. Uneori copilul face un progres remarcabil in cateva zile. Iar alteori acesta este un proces plictisitor pentru el.
Dezvoltarea vorbirii la nou-nascut
Primul sunet, pe care copilul il scoate la scurt timp dupa nastere, este un tipat puternic prin care isi face anuntata prezenta. Plansul apare cu prima respiratie si este o dovada a faptului ca organul de vorbire este corect format. Primul strigat ofera informatii valoroase.
Dupa un timp, sugarul incepe sa gangureasca. Bebelusii repeta sunete guturale „ghhh”, „ghi”, „bli”. In a treia luna de viata poate deja sa tipe de bucurie. Etapa urmatoare este ganguritul si apare numai la copii care nu au probleme cu auzul. Dezvoltarea vorbirii este inerent legata de un auz normal. Dar auzul nu este singura conditie. Trebuie sa interactionati cu cel mic, sa vorbiti cu el, sa-i incurajati interactiunea, sa-l alintati.
Dezvoltarea vorbirii de la 6 luni la 1 an
La 6 luni bebelusul gangureste. Acest gangurit se traduce prin rostirea unor siruri de silabe. Copilul spune fericit: „ma-ma”, „da-da”, „ta-ta”. Cu toate acestea, contrar asteptarilor bunicilor, care reactioneaza euforic la orice sunet al micutului, sirurile de silabe nu au o semnificatie speciala. Initial copilul nu intelege semnificatia lor, chiar daca le pronunta in mod constant. Numai in jurul varstei de 9 luni copilul incepe sa repete sunete. Isi asculta cu atentie parintii si incearca sa le imite vorbirea.
La sfarsitul primului an de viata poate arata persoane (mama, femeia,) sau obiecte (papusa, ursuletul) si le numeste in mod constient. Dar nu trebuie sa fie un termen utilizat in mod obisnuit. Adesea, un copil mic foloseste acelasi termen pentru a numi mai multe elemente. „Miau” poate insemna o pisica, un caine, o pasare. Acest lucru nu inseamna ca cel mic nu distinge un caine de o pisica, ci doar faptul ca posibilitatile limbajului sau sunt limitate. Pe masura ce va mai creste, se va dezvolta si vocabularul sau, si cainele devine „ham-ham”, iar pisica va ramane „miau”.
