Intelegi problemele copilului dar nu stii cum sa faci schimbarile de care este nevoie? Acesta este un moment potrivit pentru a apela la ajutor. Va veni o vreme in viata ta si a copilului, cand, evident, nu vei detine toate raspunsurile.
Nu te complace in propria dezamagire si propria rusine. Se poate ca alte persoane sa iti inteleaga problemele atunci cand nu le poti rezolva. Cerand ajutor, arati copilului cum se colaboreaza cu alte persoane cand dificultatile par prea mari ca sa le rezolvi singur.
Programarea la specialist – grija cu privire la siguranta ta si a copilului
O astfel de situatie este inspaimantatoare. Rolul tau parintesc este de protejare a copilului care poate fi dusa la extrem. Nu esti sigura daca poti mentine siguranta fiului sau a fiicei.
Majoritatea comunitatilor au personal de urgenta in domeniul sanatatii mentale, care este disponibil 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Daca nu te crezi capabil sa iti ajuti copilul care prezinta comportament suicidal sau autodistructiv sau consideri ca poti fi ranit de catre copil, suna pentru a cere ajutorul.
De obicei, este indicat ca mai intai sa suni la sectia de sanatate mentala sau la camera de garda a spitalului din zona si sa discuti cu personalul de acolo in legatura cu situatia in care te afli. Daca este scapata de sub control, contactezi politia care va escorta copilul sau adolescentul la camera de garda pentru a fi evaluat.
Cand unul dintre parinti considera ca celalalt exagereaza. Ce ar trebui sa faci?
Cand parintii sunt de acord cu privire la existenta unei probleme la copil, de obicei tatal este cel care se afla in pozitia de a afirma ca nu este o problema. In astfel de situatii, tatal este de incurajat, sau pe mama, daca ea sustine aceasta pozitie, sa participe la prima consultatie. Acest lucru ofera parintelui ocazia observarii unui punct de vedere diferit.
Cand rezolvarea problemei tine direct de copii, sunt de incurajat ambii parinti sa se implice cat de mult posibil. Daca unul dintre ei refuza sa participe, terapeutul lucreaza cu parintele care este de acord. Ii explica parintelui care nu participa ca este bine-venit sa ia parte oricand la terapie.
Uneori ruptura dintre parinti in ceea ce priveste existenta unei probleme reflecta stresul amandurora produs de faptul ca au un copil cu probleme. Parintii adopta astfel de pozitii divergente din cauza ca au stiluri diferite de gestionare a suferintei, a fricii si a dezamagirii produse de dificultatile copilului.
In fata emotiilor tulburatoare, este posibil ca un parinte sa minimizeze dificultatile, in timp ce celalalt le amplifica. In aceste imprejurari, o relatie conjugala poate deveni destul de incordata. Solicitarea sprijinului, incercarile de a rezolva problemele si realizarea unui progres pot reduce tensiunea din cadrul casniciei.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
sursa foto: www.motherpedia.com.au
