In ultima perioada tot mai multe sunt cazurile in care bebelusul ajunge in grija tatalui intrucat acesta opteaza pentru concediul de paternitate.
Potrivit legislatiei romane, concediul de paternitate a fost acceptat in tara noastra abia in anul 2006, mii de tatici fiind interesati sa isi creasca singuri bebelusul. Cu alte cuvinte, prin aceasta strategie legislativa barbatilor le era permis sa stea acasa pentru ingrijirea bebelusului pe parcursul celor doi ani.
Asa se intampla ca proaspetele mamici ramaneau in continuare la serviciu si nu pentru ca nu aveau dorinta de a-si creste bebelusul in primii ani de viata, ci, pur si simplu pentru ca venitul tatalui era considerabil mai mare, fapt care nu determina o reducere financiara in venitul familiei. De asemenea, teama de a nu-si pierde locul de munca a determinat alegerea acestei optiuni.
Concediul de paternitate functioneaza dupa aceleasi criterii ca si cel maternitate. Cu alte cuvinte sunt permise doua optiuni – fie alegerea concediului de paternitate de pana la un an, reintoarcerea la serviciu dupa acest interval de timp fiind motivata cu un stimulent de insertie de 500 de lei pana atunci cand copilul va implini varsta de doi anisori sau concediul de paternitate de doi ani, fara drept de a primi stimulent de insertie in cazul intoarcerii mai devreme.
Valoarea indemnizatiei lunare pentru concediul de paternitate difera in functie de optiunea aleasa. In cazul alegerii concediului de paternitate de un an, indemnizatia va reprezenta 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni, valoarea minima fiind 600 lei, iar maximul permis nu va putea sa depaseasca 3400 lei. In cazul in care proaspatul tatic isi doreste un concediu mai lung, de doi ani, atunci va beneficia de 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni, insa nu mai putin de 600 de lei si nici mai mult de 1200 de lei.
