Comportamentul de intimidare este definit ca fiind orice comportament agresiv care are ca scop ranirea, supararea sau umilirea, este repetitiv si apare intre persoane intre care exista un dezechilibru de putere.
Comportamentul tiranic poate implica atacuri deschise sau poate fi mai ascuns (cuprinzand excluderea, izolarea si raspandirea de zvonuri si de minciuni). Atat fetele, cat si baietii pot fi agresori sau tinta atacurilor.
Majoritatea copiilor care sunt victime ale comportamentului de intimidare sau timizi, tacuti, au putini prieteni si sunt ingrijorati ca ar putea fi raniti emotional sau fizic. Consecintele pe termen lung ale pozitiei de victima a comportamentului de intimidare pot fi depresia si stima de sine scazuta.
Cei mai multi copii cu comportament de intimidare, sunt inclinati sa aiba o atitudine ostila fata de ceilalti (copii de aceeasi varsta sau persoane cu autoritate) si incalca regulile in mod frecvent. Insa unii batausi pot avea succes la scoala si nu prezinta probleme evidente de comportament. Daca problema ramane nerezolvata, batausul poate ajunge sa aiba la maturitate un comportament antisocial pronuntat.
Comportamentul de intimidare ii afecteaza pe copiii direct implicati in situatie, dar si pe martori; in mediile sociale (in clasa, la scoala sau in alt context social) submineaza sentimentul general de siguranta si respectul reciproc.
Comportamentul dependent
Copilul pare ca se lipseste de tine ca si cum ar fi speriat de perspectiva de a ramane singur sau ranit. Ingrijorarea lui cu privire la singuratate poate avea legatura cu teama ca ar putea fi abandonat; spaima de a fi ranit poate avea legatura cu sentimentul de vulnerabilitate si cu teama ca parintele protector poate sa dispara.
Interventie posibila: In comportamentul dependent al copilului exista intotdeauna un conflict subiacent. Dorinta lui de a fi independent este temporar coplesita de teama si de nevoia de protectie.
- Considera aceasta situatie ca temporara, si nu ca pe o trasatura de caracter de durata;
- Valideaza-i aceasta suferinta si aminteste-i ca esti constient ca doreste sa fie mai independent;
- Fii de acord sa lucrati impreuna pentru a-i diminua frica;
- Sprijineste-i independenta remarcandu-i reusitele in aceasta directie;
- Comunica-i ca ai incredere in capacitatea lui de a invata sa-si accepte si sa-si gestioneze frica.
Sursa: Ajuta-ti copilul sa revina pe calea cea buna, Kenneth H. Talan
