Imediat dupa nastere, simtul vizual al nou-nascutului incepe sa se dezvolte.
In interiorul uterului mamei, nou-nascutul era protejat de lumina, petrecandu-si cele noua luni de viata in intuneric. Exista intr-adevar opinii potrivit carora nou-nascutul poate zari fascicule de lumina chiar si din interiorul uterului mamei, insa pe alocuri acestea sunt contrazise de specialisti.
Odata cu nasterea, ochii nou-nascutului sunt supusi unui efort destul de mare prin contactul direct cu lumina, lucru care il incomodeaza in primele ore de la nastere pana in momentul in care are loc acomodarea cu mediul exterior.
Exista opinii care sustin ideea potrivit careia imediat dupa nastere, micutul nu zareste mai nimic, avand simtul vizual incomplet dezvoltat.
Cu toate acestea, specialistii contrazic teoria de mai sus si spun ca nou-nascutii pot vedea chiar din primele clipe de la nastere, insa nu foarte bine. De regula, nou-nascutul vede doar puncte de lumina, pete fara forma. Simtul vizual al acestuia nu este inca capabil sa distinga culorile.
Neonatologii considera ca nou-nascutii pot vedea doar pe o distanta de pana la 20-30 centimetri, putand zari infatisarea mamei insa nu in forma sa reala, ci mai degraba asemenea unei pete mai pronuntate de culoare. Cu toate acestea, el este sigur ca persoana care il tine in brate ii este mama intrucat ii cunoaste glasul si mirosul pielii destul de bine.
Vazul bebelusului incepe sa capete contur destul de repede, in primele zile de la nastere. El va reusi sa isi identifice mama si sa o diferentieze de celelalte infatisari ce se afla in apropierea sa, zambindu-i acesteia ori de cate ori ii este prin preajma.
