Cand ne referim la atasament ne referim la relatia afectiva care se formeaza intre persoanele semnificative din jurul copilului, in special mama, si copil. Atasamentul dintre copil si mama este deja format in jurul varstei de 8 luni si constituie o baza care ii permite copilului sa se deschida catre lumea inconjuratoare si sa o exploreze. Autor: Cristina Tohanean, psiholog, psihoterapeut si logoped www.cristinatohanean.com
Atasamentul este ca un fel de temelie pe care copilul construieste apoi o cladire. Pe parcursul copilariei va mai dezvolta relatii de atasament si cu alte persoane semnificative pentru el: bunici, educatori, bone. Aceste relatii de atasament pot fi diferite, in functie de atitudinile adultilor.
Exista trei forme de atasament frecvent intalnite la copii:
– Atasament evitant: la plecarea persoanei de atasament copilul se manifesta prin tipete, iar la intoarcerea ei copilul o evita, o ignora. In relatiile cu ceilalti, copiii cu acest tip de atasament sunt agresivi, se simt neiubiti, cer sa li se dea atentie, isi bat joc de suferinta celorlalti.
– Atasament securizant: daca mama sau alta persoana semnificativa lasa copilul singur, acesta este trist. In momentul in care mama se reintoarce, copilul este securizat de prezenta acesteia si isi continua jocul sau comportamentele de explorare a mediului in care se afla. In relatiile cu ceilalti, acesti copii se remarca prin faptul ca sunt populari si empatici. Un atasament securizant permite copilului sa achizitioneze autonomia si competenta pe fundalul increderii in sine. In termeni practici aceasta inseamna ca daca un copil este securizat el se va adapta mai usor la noul mediu (ca de exemplu gradinita), va avea incredere ca va reusi in activitatile pe care doreste sa le realizeze si nu va dezvolta o teama de esec.
– Atasament anxios-rezistent: acesti copii sunt excesiv de suparati la plecarea mamei si ambivalenti la sosire (nu pot fi calmati daca sunt luati in brate, plang, desi cauta sa fie luati in brate) fapt care nu le permite sa desfasoare comportamente de explorare, de cunoastere. In colectivitate acesti copii se remarca prin faptul ca sunt preocupati mai mult de ei insisi si pun limite ambigue in raport cu ceilalti.
Desi atasamentul de tip securizat aduce cele mai multe beneficii dezvoltarii copilului nici celelalte tipuri de atasament nu sunt tipuri patologice de atasament.
Cum apar cele trei tipuri de atasament?
Tipul de atasament nu este innascut ci se formeaza in functie de caracteristicile si atitudinile parintilor, persoanelor semnificative din jurul copilului. Un parinte sensibil, disponibil, responsiv, previzibil, accesibil, va favoriza construirea unui tip securizat de atasament care va da copilului siguranta relationala, sociabilitate si rezilienta (capacitatea de a rezista unor situatii dificile). Capacitatea mamei si a celorlalte persoane semnificative din jur de a percepe si de a interpreta de o maniera adecvata semnalele si cererile implicite ale copilului, si de a le raspunde intr-un mod apropriatsi sincron este de natura sa securizeze copilul.
Parintii care au o atitudine de respingere a copilului, de ignorare sau o atitudine intruziva contribuie la formarea unui atasament de tip evitant, in timp ce parintii cu o atitudine imprevizibila contribuie la formarea unui atasament de tip anxios-rezistent.
Date de contact: www.cristinatohanean.com
