Spre sfarsitul celor noua luni de sarcina orice femeie isi face planuri cu privire la modalitatea in care isi va aduce pe lume bebelusul atat de asteptat. A avea parte de o nastere naturala aduce o serie de beneficii, inclusiv capacitatea de recuperare a organismului va fi mai mare.
Cu toate acestea, pot exista situatii in care mama sa aiba parte de cateva „piedici” medicale in planificarea nasterii naturale.
Starea de sanatate a bebelusului, pozitia acestuia in uterul mamei, suferinta fetala, dar si afectiunile de care este mama suferinda pot deveni obstacole pentru ca bebelusul sa fie adus pe lume prin nastere naturala.
Asadar, ori de cate ori medicii suspecteaza suferinta fetala a fatului generata de existenta unei afectiuni ce i-ar putea pune viata ori sanatatea in pericol, acestia pot decide sa ia masura nasterii prin cezariana. De asemenea, in cazul in care exista riscul dezlipirii bebelusului de placenta ori atunci cand volumul lichidului amniotic este destul de mic se poate recomanda inducerea nasterii, decizia medicala putand fi cea a nasterii prin cezariana.
Greutatea bebelusului, dar si pozitia acestuia in uterul mamei sunt alte motive pentru care medicii pot refuza nasterea naturala. In cazul in care bebelusul este pozitionat cu picioarele spre vaginul mamei si cu capul in sus, atunci nasterea naturala se poate dovedi a fi una cu risc destul de mare atat pentru mama, cat si pentru bebelus.
O alta piedica in calea nasterii naturale are in vedere starea de sanatate a mamei. Afectiunile cardiace ori circulatorii ii pot pune sanatatea in pericol. Un caz asemanator care ar putea primi aceeasi indicatie apare atunci cand mama sufera de o afectiune oftalmologica grava ce i-ar putea provoca pierderea simtului vazului.
In cazul in care mama este purtatoare a unei infectii ce poate fi transmisa prin intermediul nasterii de la mama la fat, atunci medicii pot recomanda nasterea prin cezariana in asa fel incat bebelusul sa evite pe cat posibil contactul cu infectia purtata de catre mama.
