Multe dintre femeile diagnosticate cu cancer mamar isi pot pastra starea de ovulatie chiar si pe parcursul tratamentului, au aratat diverse studii realizate in domeniul medical. La tratamentul pentru combaterea cancerului mamar s-au adaugat o serie de alte tratamente specifice tehnicii de fertilizare „in vitro”, de natura hormonala care nu duc neaparat la inmultirea celulelor de tip canceros in organism.
Constiente de tratamentul cu chimioterapie, acestea au optat spre pastrarea ovulelor inainte de inceperea tratamentului, nefiind la fel de sigure ca ovulatia se mai poate produce in timpul sau dupa acest tip de tratament. De aceea, multe au optat spre recoltarea de ovule si pastrarea acestora pana la finalizarea tratamentului si pana la vindecarea completa, urmand ca aceste ovule sa le fie implantate prin tehnicile de fertilizare „in vitro” imediat dupa tratamentul cu chimioterapie.
Cu toate ca exista date statistice ca odata vindecat acest tip de cancer, de regula nu mai revine in organism, exista totusi pareri diferite ale diversilor specialisti in domeniu care sunt neincrezatori intrucat astfel de tehnici de fertilizare „in vitro” dupa tratamentul cu chimioterapie nu este foarte des aplicat.
Un studiu realizat destul de recent a aratat comparativ care poate fi gradul de siguranta pentru a ramane insarcinata prin aceasta tehnica. Acest studiu a fost efectuat pe un efectiv de 60 de femei, 29 dintre acestea optand spre tehnicile de fertilizare „in vitro”. Acestea, la randul lor, au fost impartite in trei grupuri, fiecarui grup administrandu-i-se un anumit tip de tratament hormonal, pe langa tipul de tratament pentru combaterea cancerului mamar. S-a observat ca tratamentul cu hormoni stimulatori foliculari poate creste procentul de siguranta pentru ca femeia suferinda de cancer mamar, apeland la tehnicile moderne de fertilizare „in vitro” sa aiba o siguranta asupra implantarii ovulului in uter, dar si asupra faptului ca celulele de tip canceros existente in organism nu se vor mai inmulti.
Din totalul celor 29 de femei care au optat pentru tehnica de fertilizare „in vitro”, una singura a optat pentru transferarea ovulului unei mame surogat, care nu a rezistat si una singura s-a intors pentru reimplantarea ovulului. Cu privire la revenirea cancerului mamar, s-a observat ca atat cele care au optat pentru aceasta tehnica de fertilizare „in vitro”, cat si cele care nu au fost de acord (diferenta de 31 de femei pana la totalul de 60 supuse experimentului) au avut acelasi procent de raportare, cate trei din fiecare grup s-au reimbolnavit dupa 18 luni de la finalizarea tratamentului.
Un astfel de experiment a aratat ca intr-o asemenea incercare organismul femeii poate continua, prin stimularea cu un tratament hormonal specific fertilizarii „in vitro”, ovulatia.
Desi neincrezatori in aceste tehnici medicale, multi specialisti in domeniu vor face studii pentru depistarea unui grad de siguranta destul de ridicat in acest domeniu.
Articol realizat de Tatiana Tuţă
