Baita la nou-nascuti este un proces destul de important atat pentru sanatatea sa fizica, cat si pentru acomodarea cu mediul exterior.
Cu alte cuvinte, prin imbaierea nou-nascutului in primele zile de viata, micutul reuseste sa se acomodeze treptat cu cerintele mediului exterior. La o astfel de concluzie a ajuns medicul specialist obstretician de origine franceza, F. Leboyer, care este de parere ca imbaierea nou-nascutului il ajuta pe acesta sa se integreze in noul mediu extrauterin.
Obstreticianul francez este de parere ca apa de imbaiat va trebui sa fie calduta, asemanatoare cu temperatura lichidului amniotic, usurandu-i, astfel, „trecerea” nou-nascutului din mediul intrauterin in cel extrauterin. In acest mod, cel mic nu se va confrunta dintr-o data cu o mare schimbare, putandu-se obisnui mult mai usor cu exteriorul.
Atat timp cat a trait in burtica mamei, fatul a fost protejat in uterul mamei de lichidul amniotic, primind toti nutrientii necesari dezvoltarii sale si cresterii intrauterine, fiind legat prin cordonul ombilical de mama sa. Va fi situat intr-un loc cald, primitor, intr-un mediu lichid pe tot parcursul celor noua luni de viata.
Dupa nastere, cel mic va parasi mediul lichid cu care se obisnuise in timpul celor noua luni de zile, va trebui sa invete sa respire si sa manance pentru a putea supravietui. Mediul in care paseste nou-nascutul i se va parea destul de straniu, total neprimitor, singura sa alinare fiind mama sa, persoana cu care a intrat in contact in timpul dezvoltarii sale intrauterine.
F. Leboyer este de parere ca apa calduta il va face pe nou-nascut sa creada ca se afla in continuare in pantecul mamei si tocmai de aceea, obstreticianul recomanda imbaierea in primele zile de viata.
