Parintii stiu ca tranzitia de la copilarie la preadolescenta si adolescenta este “presarata” cu provocari comportamentale si emotionale, din cauza modificarilor hormonale, a presiunii si influentei anturajului copilului, dar si a temperamentului acestuia. Daca pentru unii copii tranzitia este armonioasa, pentru altii este un dezastru total. In timpul adolescentei se accentueaza cateva tulburari de ordin psihic aparute din cauza unor experiente stresante si traumatice, fie in interiorul familiei, fie de ordin social sau academic.
Automutilarea a devenit un fenomen destul de intalnit in randul adolescentilor. Automutilarea nu are ca scop sinuciderea si este realizata cu obiecte ascutite (lame, cutite sau cioburi), cu obiecte care produc arsuri (foc sau, de exemplu, frecarea gumei de sters pe piele pana cand aceasta se supraincalzeste). Alte forme de automutilare sunt muscatul, ciupitul si chiar lovitul.
Cine se automutileaza?
Contrar creditelor de pana acum, aceste automutilari nu au ca scop atragerea atentiei. Mai ales ca, de cele mai multe ori, automutilarea se face in zone care nu sunt la vedere (brate, abdomen, coapse, talpi, organe genitale, tors – in apropierea sanilor).
Specialistii spun ca automutilarile se observa mai des in randul fetelor, insa studiile recente releva faptul ca practica este la fel de intalnita si la baieti. S-a mai observat, de asemenea, ca aceasta practica este mai intalnita in randul grupurilor de minoritati sexuale decat in randul tinerilor heterosexuali.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
sursa foto: www.rand.org
