Sa iti privesti copilul in ochi atunci cand ii vorbesti ii va aduce bucurie, nenumarate beneficii emotionale si obisnuinta unei atitudini increzatoare si deschise fata de ceilalti.
Sa privesti pe cineva in ochi atunci cand ii vorbesti poate parea un lucru simplu si banal si este natural pentru multe persoane. Totusi, sunt oameni care, din cauza timiditatii sau a unei tendinte anxioase, pot evita privirea celorlalti in cele mai multe ocazii.
Graba si stresul te pot face sa piezi din vedere lucruri simple dar esentiale pentru copilul tau si pentru relatia dintre voi. Totusi, trebuie sa tii cont de faptul ca multe dintre gesturile pe care le faci sunt preluate si reproduse de catre copilul tau, inca din primii ani de viata.
Astfel, si privitul in ochii interlocutorului poate fi o obisnuinta pe care el sa o capete, inca de la inceput, cu ajutorul tau. In plus, atunci cand iti privesti copilul in ochi, in timpul unei conversatii, ii transmiti un mesaj pozitiv de incredere, apropiere si interes. Ii arati ca este important pentru tine. Aprobarea si aprecierea ta fata de ceea ce face o vei transmite usor tot cu ajutorul privirii, atunci cand va incepe sa faca anumite lucruri singur. Vei observa cum iti cauta privirea, cum asteapta si chiar solicita sa te uiti.
Ochii sunt un mijloc important de comunicare si in situatii de criza precum cele in care copilul trebuie mustrat sau sustinut emotional. Este util sa te cobori la nivelul lui astfel incat sa il poti privi in ochi si sa inteleaga ca vorbesti serios si, totodata, esti alaturi de el.
Sunt situatii in care ai tendinta de a intra in panica observand ca cel mic nu te priveste in ochi, in anumite contexte. Acesta nu este neaparat un indicator al unei tulburari psihice grave precum autismul. Este posibil sa se intample asta pentru ca tu ai insistat prea mult sa te priveasca in ochi (cand il tii in brate, de exemplu). Este posibil sa fie foarte interesat de altceva, pentru un timp (a descoperit cum se misca gura ta atunci cand ii vorbesti si studiaza asta). Este posibil ca persoana care are grija de el in mod constant sa nu obisnuiasca sa il priveasca in ochi si el sa copieze comportamentul.
Totusi, daca cel mic nu te priveste in ochi niciodata si acest comportament este insotit si de alti indicatori care te ingrijoreaza, este bine sa te adresezi unui medic sau psiholog specializat in lucrul cu copiii pentru o evaluare obiectiva si completa.
Text: Cristina Radu, Psiholog
Sursa foto: http://teachtheyoungerwomen.wordpress.com, http://www.todaysphoto.org
