Imunizarea nou-nascutului este o etapa absolut necesara pentru protejarea vietii si sanatatii acestuia.
Chiar daca in lume exista o multitudine de campanii contrare vaccinarii nou-nascutului si multi dintre parinti ajung sa cada in aceste capcane, in realitate imunizarea nou-nascutului este un procedeu deosebit de important, protejandu-l in fata celor mai grave boli si maladii, intarindu-i astfel imunitatea.
Cu alte cuvinte, prin imunizarea nou-nascutului, potrivit schemelor nationale recomandate de catre Ministerul Sanatatii, micutul va fi protejat in fata rubeolei, varicelei, tuberculozei, difteriei, hepatitei de tip A si B, tetanosului, gripei, rujolei, poliomielitei, papiloma virusului uman, etc.
Imunizarea nou-nascutului incepe inca din timpul sederii sale in maternitate, din primele ore dupa nastere. Acesta va fi vaccinat atat impotriva tuberculozei, cat si impotriva hepatitei – doua dintre cele mai severe afectiuni care cresc gradul de risc de deces. Ulterior, vaccinarea acestuia se va produce potrivit indrumarilor oferite de medicul specialist pediatru, urmand schema nationala de vaccinare. In cazul in care parintii cred cu adevarat in beneficiile aduse de aceste vaccinuri, atunci acestia vor putea opta si pentru celelalte tipuri de imunizari care nu sunt incluse in lista obligatorie.
Imediat dupa vaccinare orice nou-nascut va putea manifesta cateva reactii adverse. Starea de agitatie, roseata, dar si febra ori diareea ar putea deveni semne insotitoare ale oricarui tip de vaccinare. Cu toate acestea, parintii nu vor trebui sa se sperie si sa asculte si sa puna in practica cu mare strictete indrumarile primite din partea medicului pediatru.
De obicei imunizarea nou-nascutului se face injectabil. Prin introducerea vaccinului in organismul micutului se va introduce germenele care ar putea declansa boala respectiva. In acest mod, organismul va lupta pentru a produce anticorpii necesari in asa fel incat organismul sa poata lupta cu boala.
