Ca parinti dorim sa facem totul pentru copilul nostru, dar asta nu ne face niste parinti mai buni. Dimpotriva, acest lucru ii intarzie dezvoltarea si il transforma intr-un copil dependent si neincrezator in puterile lui, care se va astepta ca intotdeauna altcineva sa ii gaseasca solutii. Cum sa incurajezi independenta copilului si ce greseli sa eviti.
Dupa varsta de 2 ani, copilul tau poate face mult mai multe decat crezi! Se poate spala pe manute, isi poate strange jucariile, isi poate pune singur un obiect de imbracaminte sau o pereche de pantofiori cu arici in picioare, isi poate strange rufele in cosul de murdare, ba chiar se poate incumeta sa se spele singur pe dinti (mai ai tu insa de retusat dupa el inca niste anisori, pentru a te asigura ca dintii sunt corect periati si curatati).
Varsta de 2-3 ani este insa una foarte dificila pentru copii si parinti deopotriva. Juniorul tau poate sa faca mai multe lucruri decat in primul an de viata, dar inca nu are coordonarea necesara pentru a efectua anumite activitati (de oameni mari), iar neputinta il frustreaza si il face sa aiba dese accese de furie si plans. Pentru a evita aceste episoade care se declanseaza de mai multe ori pe zi, parintii incep sa sara in intampinarea dorintelor copilului si sa reduca la minim riscul de crize de tantrum. Ca atare, fac ei cam tot ce ar putea deja sa faca si cel mic, chiar daca nu foarte bine.
Desi pe moment pare ca asa castigi timp si energie, nu este atitudinea potrivita. Copilul trebuie lasat si incurajat sa invete, nu numai pentru ca acest lucru ii stimuleaza dezvoltarea si inteligenta, ci pentru ca il formeaza ca viitor adult responsabil, in stare sa ia propriile decizii si sa isi asume responsabilitati.
CUM SA CRESTI UN COPIL INDEPENDENT
Da-i de ales
Pune-l sa aleaga, inca de cand este mic, intre doua obiecte, doua jucarii, doua tricouri sau doi pantalonasi, implica-l pe cel mic in deciziile care il privesc (unde sa iesiti in parc, ce sa manance, cu cine sa va intalniti la joaca). El va vedea astfel singur avantajele si dezavantajele lucrurilor pe care le spune sau doreste.
Nu-i vorbi ca unul bebelus
Sigur ca stalcirea cuvintelor e dragalasa cand e facuta accidental de catre copil, dar parintii persista in a vorbi ca bebelusii lor, iar ceea ce lor li se pare adorabil intarzie dezvoltarea limbajului si il infantilizeaza pe copil pana la varste mai mari. Asa se face ca cel mic este dus la scoala cu defecte de vorbire, ca devine subiect de ras pentru colegii de clasa si dezvolta probleme de comportament care sunt rezolvate doar dupa luni sau ani de terapie.
Nu-i sari imediat in ajutor
Noi suntem tentati nu numai sa raspundem imediat la dorintele si nevoielor celor mici, ci si sa le anticipam, in special in preajma varstei de 2 ani, cand limbajul inca nu este dezvoltat suficient si incercam sa ghicim cam ce si-ar dori juniorul. Dar anticiparea nevoilor si indeplinirea lor inca inainte de a fi formulate poate prelungi dependenta copilului de parinte si ii poate genera frustrari pentru mai tarziu, la intrarea in colectivitate, unde copilul nu va avea parte de atentie nedivizata si nimeni nu va avea timp sa se conformeze imediat cerintelor lui.
