Chiar daca multe femei nu isi doresc sa faca sex atat de usor dupa nastere poate exista si situatia inversa – aceea prin care proaspatul tatic isi vede partenera doar prin prisma maternitatii, fiind exclus rolul acesteia de iubita in cadrul relatiei de cuplu.
Sexualitatea in cuplu este foarte importanta, mentinand armonia, dragostea si respectul dintre cei doi parteneri. Tocmai de aceea, specialistii recomanda mentinerea unei activitati sexuale permanente, fara intreruperi prea lungi.
Nasterea aduce odata cu ea o serie de bariere sexuale intre cei doi. Pe de o parte, proaspata mamica nu se va mai simti la fel de atractiva ca mai inainte de nastere, nu va fi sigura de recuperarea postpartum, privind cu teama catre reluarea vietii sexuale, fiind, in acelasi timp, mult mai preocupata de ingrijirea bebelusului. Pe de alta parte, tatal se poate confrunta cu o scadere a libidoului sexual, asociindu-si partenera doar cu rolul maternitatii.
De ce se intampla un astfel de lucru?
Prezenta tatalui in sala de nasteri il face mult mai constient atunci cand priveste catre relatia de maternitate. Isi va putea observa partenera confruntandu-se cu durerile facerii, chinuindu-se sa aduca pe lume bebelusul mult visat.
In plus, este destul de posibil ca abstinenta sexuala a tatalui sa se manifeste datorita faptului ca isi priveste partenera atunci cand isi alapteaza bebelusul. Dintr-o data, sanul este privit de catre partener sub forma unor alte valente, exclusiv sexuale.
Gelozia tatalui fata de copil poate fi alimentata de saruturile si mangaierile lungi si dragastoase ale mamei. Psihologii sunt de parere ca gelozia fata de propriul copil nu are un fundament real, tatal trebuind sa faca diferenta intre iubirea parinte-copil si iubirea de cuplu.
In cazul in care tatal nu poate depasi toate aceste realitati aduse odata cu nasterea este indicat sa solicite sfaturile specializate ale unui psiholog. Psihoterapia de cuplu este recomandata in astfel de situatii, cei doi parteneri regasindu-si astfel echilibrul emotional pentru consolidarea relatiei, privind in acelasi timp catre responsabilitatile reale ale vietii de parinte.
